Suspension of annulment action upheld pending ruling on prior plan decision.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. xx/2/2016, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 1255 din 17 iunie 2016 emisă de pârâtă privind completarea planului de redresare financiară prezentat de A. ca urmare a adoptării de către preşedintele ASF a Deciziei nr. 901 din 18 aprilie 2016 şi anularea tuturor actelor subsecvente.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii acţiunii formulate de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta Societatea A. S.A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea încheierii şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii, apreciind că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

În motivare arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că dezlegarea cauzei depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În opinia recurentei, motivele pentru care a fost dispusă suspendarea judecăţii sunt străine de obiectul cauzei, întrucât, prin cererea reclamantei se urmăreşte anularea deciziei ASF nr. 1255 din 17 iunie 2016, invocându-se atât motive de nelegalitate cât şi motive de netemeinicie, independente de motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate în cererea de anulare a Deciziei nr. 901/2016, fără nicio legătură cu motivele invocate în Dosarul nr. x/2016. Prin prezenta cauză se contestă criteriile/cerinţele impuse de ASF în modificarea planului de redresare prezentat.

A susţinut recurenta-reclamantă că, prin Decizia nr. 901 din 18 aprilie 2016, a cărei cerere de anulare face obiectul Dosarului nr. x/2016, ASF a dispus deschiderea procedurii de redresare pe bază de plan de redresare financiară, desemnarea unui auditor financiar pentru efectuarea unei evaluări prudente şi realiste a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi întocmirea unui plan de redresare financiară în termen de 20 de zile, iar prin Decizia nr. 1255 din 17 iunie 2016, a cărei anulare s-a solicitat în prezentul dosar, ASF a dispus modificarea planului de redresare financiară prezentat de A. SA, plan dispus a fi întocmit prin Decizia nr. 901/2016.

Consideră recurenta-reclamantă că nu există o relaţie de dependenţă între cele două cauze, iar caracterul executoriu al deciziilor emise de ASF face ca acestea să-şi producă în continuare efectele, fără a putea fi analizate motivele de nelegalitate invocate asupra deciziei contestate, măsura suspendării judecăţii cauzei fiind de natură a prejudicia grav interesele recurentei A. SA.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recursul declarat în cauză a fost întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Motivele apreciate de recurenta-reclamantă a fi contradictorii şi străine de natura cauzei au fost rezumate în faptul că s-a contestat Decizia nr. 1255 din 17 iunie 2016, reţinându-se că nu corespunde celor stabilite prin Decizia nr. 901 din 18 aprilie 2016, precum şi în împrejurarea că unul dintre motivele de nelegalitate invocate vizează prevederile legale incidente, care, în opinia instanţei de fond, trebuie, de principiu, să fie unitar aplicate, cât timp la baza Deciziei nr. 1255/2016 a stat Decizia nr. 901/2016.

Înalta Curte observă că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în prezentul dosar, s-a contestat Decizia ASF nr. 1255 din 17 iunie 2016 privind completarea planului de redresare financiară prezentat de A., iar printre motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat, la punctul II.B, lit. i) şi ii), se regăsesc şi cele privind nelegala aprobare a Deciziei nr. 901 din 18 aprilie 2016 de către ASF, precum şi emiterea acestei decizii în temeiul unui act normativ neaplicabil A., respectiv Legea nr. 32/2000, în loc de Legea nr. 237/2015.

Intimata-pârâtă ASF a învederat instanţei de fond că Decizia nr. 901/2016 este, la rândul său, contestată, cererea de anulare a acestui act administrativ fiind înregistrată sub nr. xx/2/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, în care, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului cu deplin temei, sunt contestate două acte administrative aflate într-o relaţie de interdependenţă, ultimul fiind emis în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii de redresare financiară, stabilită prin prima Decizie adoptată de ASF, cea cu nr. 901/2016, este evident că soluţionarea cererii de anulare a celei de-a doua decizii are legătură cu modalitatea în care se soluţionează cererea de anulare a primei decizii, cât timp criticile de nelegalitate ale Deciziei nr. 1255/2016 se fundamentează, în parte, pe aspecte care vizează vicii ale legalităţii emiterii deciziei nr. 901/2016.

Din această perspectivă, constată instanţa de control judiciar că nu sunt motive contradictorii sau străine de natura pricinii în considerentele încheierii recurate, prima instanţa apreciind, în mod corect, că soluţia ce se va pronunţa în cauza pendinte depinde de soluţionarea Dosarului nr. x/2016, în care a fost înregistrată cererea de anulare a Deciziei nr. 901/2016 a ASF.

Totodată, în privinţa regimului juridic aplicabil celor două acte administrative, a reţinut corect judecătorul fondului că, de principiu, ar trebui aplicat un regim juridic unitar asupra celor două decizii contestate în dosare distincte, fapt ce poate conduce la adoptarea măsurii de suspendare facultativă a judecăţii în prezentul dosar până la soluţionarea cauzei ce are ca obiect anularea Deciziei ASF nr. 901/2016.

Deşi recurenta-reclamantă a susţinut că regimul juridic aplicabil celor două decizii nu are niciun efect asupra existenţei sau inexistenţei unui drept la care face referire textul de lege privind suspendarea facultativă a judecăţii, Înalta Curte reţine că, astfel cum au fost formulate criticile de nelegalitate ale actului administrativ contestat în prezenta cauză, dezlegarea dată asupra lor depinde de regimul juridic aplicabil Deciziei nr. 901/2016, chestiunile lămurite în controlul de legalitate asupra Deciziei nr. 901/2016 fiind relevante în judecarea cererii de anulare a Deciziei nr. 1255/2016 emise de intimata-pârâtă ASF.

Nici argumentul referitor la independenţa deciziilor ulterioare emiterii Deciziei nr. 901/2016, în cuprinsul cărora se pot stabili măsuri, sancţiuni/amenzi ca urmare a unor pretinse nerespectări ale deciziei iniţiale, nu este unul întemeiat, cât timp, în controlul de legalitate pe care recurenta-reclamantă l-a solicitat instanţei de contencios administrativ competente, cu privire la acte administrative subsecvente Deciziei nr. 901/2016, invocă vicii de legalitate ce pun în discuţie însăşi legalitatea deciziei iniţiale, fiind evidentă legătura între dosarele ce au ca obiect anularea respectivelor decizii.

Prin urmare, criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, soluţia recurată fiind una legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine astfel cum a fost pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. Sa împotriva încheierii din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM