Appeal for suspension of tax assessment execution dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Buzău, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere din 5.12.2013, privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, respectiv suma totală de 3.583.582 RON, din care 2.067.490 RON impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere, 1.386 RON TVA, 1.516.092 RON impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice cu dobânzi şi penalităţi de întârziere şi a dispoziţiei din 4.12.2013 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală până la soluţionarea pe fond a cauzei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 81 din 8 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de suspendare.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14, raportat la dispoziţiile art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine justificat, a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat că nu este îndeplinită această condiţie, fără însă a analiza nici măcar unul dintre argumentele invocate, apreciind fără temei că acestea vizează nelegalitatea actelor administrative care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

Recurenta a susţinut că acest raţionament este contrazis chiar de textul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, care nu face nicio distincţie între împrejurările de fapt sau de drept ce pot fi invocate în sprijinul cererii de suspendare, singura condiţie fiind ca acestea să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

Cu privire la paguba iminentă, recurenta a arătat că soluţia instanţei este nemotivată, susţinerile şi probatoriul administrat în dovedirea existenţei pagubei iminente fiind complet ignorate.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că măsura suspendării actelor administrative este una excepţională, ipoteza cazului bine justificat presupune ca motivele de nelegalitate să fie evidente şi să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului, nefiind necesară analizarea pe fond, ci doar o pipăire a acestuia. Cele invocate de societate nu creează o astfel de îndoială, până la anularea actului acesta se bucură de prezumţia de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluţia dată pe fondul cauzei.

Cea de a doua condiţie referitoare la producerea unei pagube iminente nu este dovedită, societatea a făcut doar susţineri însă nu şi probe că există un prejudiciu material, viitor şi previzibil pe care l-ar suferi dacă nu se suspendă executarea deciziei şi dispoziţiei emise, sens în care este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Deciziile nr. 2.320/5.05.2008 şi 2.447/2007.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în procedura de filtrare a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor conform măsurilor dispuse prin încheierea din data de 23 iulie 2015, în baza alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2015, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a stabilit termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul că, în raport cu natura pricinii, cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de stabilirea impozitului pe dividende, prin raportare la dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 36/1991, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 8 alin. (12) din C. fisc. , deductibilitatea sumelor plătite membrilor asociaţiei pentru cedarea dreptului de folosinţă asupra terenului şi acordarea dreptului de deducere a T.V.A. aferentă facturilor fiscale emise de SC B. sau stabilirea impozitului pe profit pentru subvenţiile primite de la A.P.I.A. Buzău, necesită un probatoriu complex şi o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

Şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, contrar susţinerilor recurentei, curtea de apel şi-a motivat soluţia în mod adecvat, arătând că punerea în executare a unor acte administrativ-fiscale ce devin titluri de executare nu este prin ea însăşi cauzatoare de prejudiciu, organele fiscale fiind obligate să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le incumbă potrivit C. proc. fisc. , actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate iar executarea sa se realizează din oficiu.

Conchizând, Înalta Curte reţine că în limitele procedurii sumare de faţă, fără a dezlega fondul cauzei ce reprezintă apanajul judecătorului acţiunii în anulare, nu au fost identificate argumente care să justifice acordarea suspendării executării.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

Totodată, în temeiul art. 1063 alin. (4) C. proc. civ. se va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 35.835 RON, către recurenta-reclamantă A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 81 din 8 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea către recurenta-reclamantă A. a cauţiunii în cuantum de 35.835 RON consemnată cu recipisa din 4.04.2014, emisă de C. - Sucursala Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED