Suspension of execution for irregularity verification protocol pending final annulment based on serious doubt of legality

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29 decembrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 15622 din 28 aprilie 2015 privind proiectul "înfiinţarea unei microîntreprinderi în comuna Dobra, Judeţul Dâmboviţa, aparţinând reclamantei, având ca scop prestarea de servicii pentru populaţia rurală", ce face obiectul Contractului de finanţare din 13 iulie 2010, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act administrativ de către instanţa de fond.

Cererea a fost formulată în temeiul art. 14, raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond cu privire la cererea de suspendare a executării

Prin Sentinţa civilă nr. 1259 din 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SRL, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Societatea A. SRL, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 14 şi art. 15 raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reţinând neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unui caz bine justificat. Sub acest aspect, reiterând argumentele prezentate în faţa primei instanţe, în esenţă, recurenta reclamantă invocă:

- nelegalitatea motivului de reziliere a contractului de finanţare, constând în pretinsa completare greşită a declaraţiei privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv lipsa caracterului autonom al reclamantei, arătând că între societatea recurentă şi Întreprinderea Familială B. nu există niciuna din relaţiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003, astfel cum a fost acesta transpus în legislaţia naţională prin prevederile art. 44 din Legea nr. 346/2004;

- nelegalitatea motivului de reziliere a contractului de finanţare, constând în crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării, arătând că acestea nu există, iar autoritatea intimată a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi de Comisia Europeană;

- actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea prevederilor contractuale şi legale care definesc "neregula", arătând că, în cauza de faţă, intimata a constatat că recurenta a săvârşit o neregulă, în lipsa oricărei dovezi privind producerea unui prejudiciu efectiv bugetului general al Comunităţilor Europene sau bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, întrucât procesul-verbal atacat cuprinde nu unul, ci nenumărate elemente de nelegalitate, fiind emis cu interpretarea greşită a normelor legale incidente şi emis în mod abuziv, cu scopul sancţionării recurentei reclamante pentru o suspiciune de neregulă.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, recurenta a arătat că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere valoarea considerabilă a sumei din procesul-verbal atacat, ce ar determina o incapacitate de plată a recurentei-reclamante. Totodată, se arată că intimata a demarat procedura de executare silită împotriva societăţii recurente, pentru recuperarea sumelor menţionate în actul atacat.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu a fost dovedită condiţia cazului bine justificat, iar recurenta-reclamantă nu şi-a motivat în acest sens cererea, nerezultând împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

De asemenea, cu privire la condiţia pagubei iminente, intimata a arătat că, în cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ fiscal va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului recurentei-reclamante, dar atâta timp cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 mai 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecţie a drepturilor şi intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă a sesizat instanţa de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 15622 din 28 aprilie 2015, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Înalta Curte reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată în acţiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2062 din 14 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015, a fost anulat ca nelegal actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în cauza dedusă judecăţii, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 aprilie 2015 emis de intimată.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Chiar dacă susmenţionata sentinţă civilă nu este definitivă (dosarul având ca obiect recursul declarat de AFIR împotriva Sentinţei civile nr. 2062 din 14 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nefiind fixat prim termen de judecată), această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.

În ceea ce priveşte ceea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reţine că, în speţă, este întrunită şi condiţia pagubei iminente, aşa cum este definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile prezentate de societate, în faza procesuală a recursului, se demonstrează faptul că, deşi a fost pronunţată soluţia pe fondul cererii de anulare a actului atacat (la 14 iunie 2016), intimata-pârâtă a procedat la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 aprilie 2015, demarând executarea silită a recurentei-reclamante în cadrul Dosarului de executare nr. xx/2DOB prin organizarea vânzării la licitaţie, conform Anunţului privind vânzare pentru bunuri mobile nr. 102267 din 28 septembrie 2016.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de reclamantă până la rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. 2062 din 14 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, găsind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi Cod coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta societatea A. SRL, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite cererea reclamantei de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 aprilie 2015, emis de AFIR, până la rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr. 2016 din 14 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta reclamantă şi soluţia dată în rejudecare, Înalta Curte va admite cererea în discuţie, dar va reduce cuantumul onorariului de avocat achitat în prezenta cale de atac, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la volumul de activitate şi la înfăţişările necesare în faţa instanţei de recurs ale apărătorului desemnat de cabinetul de avocatură, angajat în cauză de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1259 din 13 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite cererea de suspendare.

Dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 aprilie 2015, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare care face obiectul Dosarului nr. x/2015.

Admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligă intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata către recurentă a sumei de 620 RON, reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM