Appeal against refusal to suspend proceedings held inadmissible where only merits-stage review is available

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. xx/32/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 29376/G/II din 12 iulie 2016 emis de pârâtă.

Prin cererea depusă la 13 ianuarie 2017, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, norme care, în aprecierea părţii, contravin prevederilor art. 21, art. 53 şi art. 126 din Constituţia României, precum şi suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocată de reclamantul A., respingând ca neîntemeiată cererea reclamantului de suspendare a judecăţii, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva încheierii menţionate, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea în parte a încheierii atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocată de reclamant.

Recurentul a arătat că încheierea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prima instanţă a respins cererea de suspendare pe motiv că soluţionarea cauzei nu depinde de modalitatea în care Curtea Constituţională va soluţiona excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că excepţia se referă la durata interdicţiilor impuse, iar fondul cauzei vizează existenţa stării de incompatibilitate. Soluţia este greşită, întrucât, aşa cum a fost completată acţiunea la termenul din 24 noiembrie 2016, fondul cauzei vizează verificarea legalităţii raportului de evaluare sub toate aspectele, atât cu privire la existenţa stării de incompatibilitate, cât şi sub aspectul legalităţii sancţiunilor aplicate, iar admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ar avea ca efect nulitatea raportului contestat în cauză. Astfel, soluţionarea cauzei deduse judecăţii depinde de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, întrucât, pe de o parte, în cuprinsul acestuia nu este indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, motivele invocate de recurentul-reclamant în cererea de recurs nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3. Aspecte procesuale

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a recursului, la termenul de judecată din data de 14 iunie 2017, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, datorată pentru soluţionarea recursului, respectiv nu a ataşat la dosarul cauzei împuternicirea avocaţială a apărătorului ales al recurentului-reclamant care a semnat şi ştampilat cererea de recurs.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului ce face obiectul prezentei cauze, prin raportare la dispoziţiile art. 414 din C. proc. civ.

Cauza a fost amânată pentru termen de judecată din 20 septembrie 2017, pentru ca recurentul să timbreze recursul, să complinească lipsa de formă a cererii de recurs şi să formuleze un punct de vedere scris cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă, precum şi cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea este semnată. Astfel, această cerinţă de formă a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., a fost complinită de către recurent la data de 7 septembrie 2017, prin depunerea unui exemplar al cererii de recurs cu semnătura proprie.

În raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că la aceeaşi dată, recurentul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului. Astfel, şi această cerinţă de formă a recursului a fost complinită de către recurent.

Cât priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 acelaşi Cod.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recursul este îndreptat împotriva încheierii din 10 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii, formulată de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) din acelaşi Cod, asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2), recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Înalta Curte constată că aceste dispoziţii legale reglementează calea de atac numai împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, or, în cauza dedusă judecăţii, suntem în situaţia în care a fost respinsă cererea de suspendare, caz în care această încheiere a primei instanţe poate fi atacată doar odată cu fondul.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., text aplicabil şi în recurs, conform art. 494 din acelaşi Cod, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Înalta Curte reţine că, în cauză, s-a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare, care constituie o încheiere premergătoare şi care, prin urmare, nu putea fi atacată separat.

Întrucât hotărârea judecătorească (categorie ce include şi încheierile premergătoare) este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii este inadmisibil.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., indicarea greşită în dispozitivul încheierii a unei căi de atac (în speţă, recurs asupra cererii de suspendare în termen de 30 zile de la comunicare), nu dă dreptul părţii să promoveze calea de atac menţionată în mod greşit în hotărâre.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege şi drept urmare va respinge recursul, ca inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 414 şi art. 466 C. proc. civ., constatându-se că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 10 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM