Tax liability challenged for drought exemption; judgment quashed for failure to adequately motivate rejection of appellant's arguments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 7 octombrie 2014, reclamanta SC A. SRL, în insolvenţă, reprezentată legal prin lichidator Cabinet Individual de insolvenţă "B." a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. F-GR 46 din 30 octombrie 2013 emisă de ANAF precum şi a Deciziei nr. 407 din 28 mai 2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 270 din 4 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. SRL prin lichidator C. a formulat recurs, solicitând în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului cererii de chemare în judecată.

În esenţă, recurenta susţine că sentinţa de fond este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, deşi în argumentaţia referitoare la nelegalitatea deciziei de impunere, a învederat că la emiterea acestui act-administrativ fiscal nu au fost respectate dispoziţiile O.G. nr. 92/2003, ale Legii nr. 571/2003, precum şi cele ale actelor normative de rang inferior, analizând considerentele hotărârii recurate, se constată că prima instanţă nu a răspuns niciunuia din argumentele invocate, nefiind indicat nici un temei pentru care au fost înlăturate aceste argumente.

Totodată, prima instanţă nu a motivat de ce probele pe care reclamanta le-a propus nu făceau dovada existenţei secetei. Concret, prima instanţă trebuia să motiveze de ce adresa nr. 4115 din 29 octombrie 2012 a Administraţiei Naţionale de Meteorologie nu poate dovedi existenţa secetei, deşi din înscrisurile anexate acestei adrese, cu privire la situaţia rezervelor de umiditate în cultura de grâu de toamnă reieşea că, în luna iunie 2009, la staţia meteorologică cu program agrometeorologic Giurgiu, s-au înregistrat valori ale rezervei de umiditate cuprinse între 145 mc/ha şi 211 mc/ha, ceea ce semnifica, potrivit aceleiaşi adrese, "secetă pedologică extremă". Aşadar, instanţa avea obligaţia de a o analiza şi de a prezenta motivele pentru care concluziile acestei adrese se impun a fi menţinute sau înlăturate. Nemotivarea hotărârii duce la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică. Este eronată susţinerea recurentei că instanţa de fond "nu a răspuns la niciunul din argumentele invocate", întrucât aşa cum se poate observa din cuprinsul sentinţei, instanţa de fond a analizat toate capetele de cerere cu care a fost învestită, a dezbătut toate aspectele invocate de părţi şi a apreciat în mod legal toate probele administrate în prezenta cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 3 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond. În acest sens, prima instanţă nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speţei, rezumându-se la a reda apărările formulate de pârâtă.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie, şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamantă.

Hotărârea instanţei de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deşi, strict formal, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia dintre părţi, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părţii căreia i-a dat câştig de cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea asupra fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL prin lichidator C., va casa Sentinţa civilă nr. 270 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator C. împotriva Sentinţei civile nr. 270 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM