Appeal annulled for lack of stated cassation grounds; interim suspension order upheld.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the claimant, upholding the lower court's interim order of 2 February 2016, which had suspended proceedings in an administrative dispute and sent the case to the archive pending further action by the parties. The appellant failed to state any grounds of cassation in the appeal, as required by Article 486(1)(d) and (3) of the Civil Procedure Code, and the arguments presented could not be framed within the exhaustive grounds listed in Article 488(1), leading to nullity under Article 489(2). The ruling is final and without further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Appeal annulled for lack of stated cassation grounds; interim suspension order upheld: Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea pronunţată în data de 2 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a suspendat soluţionarea cauzei, având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1797/CA/2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul x/2015, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii dosarului în nelucrare, în arhivă până la o nouă stăruinţă a părţilor.
2. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din data de 2 februarie 2016 a declarat recurs reclamantul A., care nu a indicat motivele de casare, iar prin cererea de recurs nu a indicat motive, care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
3. Pregătirea dosarului de recurs şi procedura de filtrare
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul este anulabil, reţinându-se că recurentul-reclamant A. nu a indicat nici un motiv de recurs
În condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.:
"Art. 486. - Cererea de recurs
(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: […]
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."
Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte precizează că prin motivarea recursului se înţelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci şi dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.
În cauză, analizând cererea de recurs şi susţinerile expuse în cuprinsul acesteia, se constatată că recurentul-reclamant A. nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanţe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege.
Totodată, se constată că aspectele prezentate nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.
În consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul A., ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM