Territorial competence of administrative courts for union actions challenging public servants' food and equipment norms

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 11 martie 2016 sub nr. xx/3/2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional A. în numele membrilor de sindicat din tabelul anexat cererii, în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, obligarea pârâtului IPJ Constanţa la plata diferenţei dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efectivă; diferenţa dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii, obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să aloce fondurile băneşti necesare pentru alocarea drepturilor băneşti solicitate şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Încheierea de la termenul din data de 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi a dispus măsura disjungerii cererii pentru fiecare reclamant şi formarea unor dosare diferite.

Prin Sentinţa civilă 163 din 13 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul disjuns cu nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că, în materia contenciosului administrativ competenţa teritorială este alternativă. În cauză pârâtul are sediul în Constanţa, iar sindicatul neavând calitate de reclamant unic, acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului său de sindicat, care are domiciliul în judeţul Constanţa.

3. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din data de 25 mai 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa civilă nr. 931 pronunţată în data de 25 mai 2017, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionate a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competentă, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competentă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Constanţa a reţinut că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede o competenţă alternativă a instanţei, cea de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, alegerea instanţei aparţinând reclamantului. În speţă, sindicatul reclamant în numele membrilor săi de indicat a optat pentru instanţa de la sediul său, astfel că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, în speţa dedusă judecăţii, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în interesul membrului său de sindicat, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât obiectul litigiului priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Se reţine că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acţionează în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speţă reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" a optat pentru instanţa de la sediul său, anume Tribunalul Bucureşti.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. 2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Naţional A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM