Taxpayer’s tax amnesty dispute assigned to tribunal after RON 576,804 amount places jurisdiction below appeal court threshold.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Tribunal of Brașov, Civil Section II for administrative and fiscal litigation, which thereby prevails as the competent first-instance court over the Court of Appeal of Brașov. The dispute involves a taxpayer’s challenge to three administrative decisions issued by the regional tax authority, which partially rejected a fiscal amnesty claim under Law No. 209/2015; the contested amount is the difference between the total amnesty sought (5,579,024 RON) and the portion granted (5,002,220 RON), i.e., 576,804 RON. Applying Article 10(1) of Law No. 554/2004, the Court held that material jurisdiction is determined by the monetary value criterion alone when the dispute concerns taxes, imposts, contributions, or customs debts under 1,000,000 RON, regardless of the issuing authority’s rank, thus placing the case at the tribunal level rather than the court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 399 alin. (1) C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ; Taxpayer’s tax amnesty dispute assigned to tribunal after RON 576,804 amount places jurisdiction below appeal court threshold: The dispute involves a taxpayer’s challenge to three administrative decisions issued by the regional tax authority, which partially rejected a fiscal amnesty claim under Law No. 209/2015; the contested amount is the difference between the total amnesty sought (5,579,024 RON) and the portion granted (5,002,220 RON), i.e., 576,804 RON. Applying Article 10(1) of Law No. 554/2004, the Court held that material jurisdiction is determined by the monetary value criterion alone when the dispute concerns taxes, imposts, contributions, or customs debts under 1,000,000 RON, regardless of the issuing authority’s rank, thus placing the case at the tribunal level rather than the court of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the decision; the High Court used it to settle the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the Tribunal.
Used in applying the competence rule; establishes the criteria by which the material competence of the first-instance court is determined based on the amount at stake.
Full text
Deliberând, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2016 sub nr. xx/62/2016, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov:
- anularea Deciziilor nr. 500749 din 5 iulie 2016, nr. 500356 din 28 aprilie 2016 şi nr. 500356 din 29 aprilie 2016, cu consecinţa anulării tuturor obligaţiilor fiscale ce intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 209/2015, cu consecinţa anulării tuturor obligaţiilor fiscale ce intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 209/2015 pentru suma totală de 5.579.024 RON.
2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 500/CA pronunţată în data de 3 aprilie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a instanţei şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că se contestă Deciziile nr. 500749 din 5 iulie 2016 şi nr. 500356 din 28 aprilie 2016, acte administrative care privesc obligaţii fiscale mai mari de 1.000.000 de RON şi, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.
3. Hotărârea Curţii de Apel Braşov - secţia contencios administrativ şi fiscal
Cauza a fost înregistrată la data de 19 mai 2017, sub nr. xx/62/2016 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din data de 20 iunie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.
Prin Sentinţa nr. 104/2017 pronunţată în data de 20 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov - secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta AJFP BRAŞOV în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, reclamanta nu a înţeles să solicite anularea unui act de stabilire a debitelor constând în taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, ci un act care priveşte aceste debite, act care este criticat, în esenţă, sub aspectul părţii care priveşte respingerea de la scutire a sumei de 576.804 RON. Suma în litigiu de 576.804 RON, reprezintă diferenţa între suma totală de 5.579.024 RON, cu privire la care reclamanta a solicitat acordarea amnistiei fiscale în temeiul Legii nr. 209/2015 şi suma de 5.002.220 RON, cu privire la care a fost admisă cererea şi pentru care au fost emise Deciziile nr. 500356 din 28 aprilie 2016 şi nr. 500356 din 29 aprilie 2016.
4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat anularea Deciziilor nr. 500749 din 5 iulie 2016, nr. 500353 din 28 aprilie 2016 şi nr. 500356 din 29 aprilie 2016. Suma care face obiectul litigiului este reprezentată de diferenţa dintre suma de 5.579.024 RON, pentru care reclamanta a solicitat acordarea amnistiei fiscale şi suma de 5.002.220 RON, cu privire la care a fost admisă cererea, respectiv suma de 576.804 RON.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Având în vedere obiectul cauzei, care priveşte o obligaţie fiscală în valoare de 576.804 RON, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul valoric, indiferent de autoritatea ce a emis actul atacat.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile legale, aplicabile cauzei de faţă, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar B.. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM