Military Pension Calculation Dispute: Specialized Jurisdictional Competence of District Courts over General Administrative Litigation Norms

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2016 sub nr. xx/105/2016 şi precizată la 17 februarie 2017, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Ministerul Apărării Naţionale:

- anularea Hotărârii nr. 31032 emisă de comisia de contestaţii;

- anularea Deciziei nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectoriale;

- obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să fie valorificate toate veniturile salariale lunare brute realizate în perioada 1 februarie 2016 - 31 iulie 2016, salarii în care să fie incluse şi venituri lunare reprezentând suma compensatorie corespunzătoare sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 15% din solda lunară;

- obligarea pârâtului Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor la emiterea unei noi "Situaţii a soldelor lunare brute realizate în perioada 1 februarie 2016 - 31 iulie 2016" - solde lunare brute în care să fie incluse şi veniturile lunare reprezentând suma compensatorie corespunzătoare sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 15% din solda lunară.

2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 641 pronunţată în data de 29 noiembrie 2016, Tribunalul Prahova, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a instanţei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Ploieşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, al cărei capăt principal vizează anularea Deciziei de pensie nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Apărării Naţionale şi faţă de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 lit. a) din H.G. nr. 233/2011 reluat în H.G. nr. 144/2016.

3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată la data de 11 mai 2017, sub nr. yy/42/2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din data de 7 iunie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa nr. 128 pronunţată în data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel Ploieşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 99 alin. (2), art. 100, art. 101, art. 102 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, hotărârea tribunalului putând fi atacată cu apel. Având în vedere prioritatea dispoziţiilor cu caracter special, conform principiului "specialia generalibus derogant", art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu este aplicabil în cauză, dat fiind caracterul general al normei reglementate de acest act normativ.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Deciziei nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectoriale şi a Hotărârii 31032 din 21 octombrie 2016 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în baza Legii nr. 223/2015.

Analizând dispoziţiile legale aplicabile cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că Legea nr. 223/2015 prevede următoarele:

"Art. 100 - Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Art. 101 - Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Art. 102 - Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 103 - Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În acord cu cele reţinute de Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte Curtea reţine că în cauză se aplică cu prioritate dispoziţiile cu caracter special din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform principiului "specialia generalibus derogant", dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nefiind aplicabile în cauză, dat fiind caracterul general al normei reglementate de acest act normativ.

Astfel cererea îndreptată împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul, în speţa dedusă judecăţii fiind Tribunalul Prahova.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile speciale, aplicabile cauzei de faţă şi faţă de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM