Jurisdictional conflict resolved in favor of Court of Appeal for tax security measures exceeding 1 million RON

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2016 sub nr. xx/2/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Bucureşti - Direcţia Regională Antifraudă Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AAFR/9638 din 31 august 2016 emisă de ANAF.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 82 pronunţată în data de 17 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a instanţei şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legii nr. 554/2004, întrucât actul atacat, prin conţinutul său nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale ori accesorii ale acestora, ci are ca obiect instituirea de masuri asigurătorii, astfel încât criteriul de determinare a instanţei competente este rangul autorităţii emitente.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată la data de 25 aprilie 2017, sub nr. yy/3/2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, iar la termenul de judecată din data de 25 aprilie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa nr. 2576/2017 pronunţată în data de 25 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscala a admis excepţia necompetentei materiale, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, privind acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Bucureşti - Direcţia Regională Antifraudă Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a înaintat cauza spre soluţionarea conflictului negativ ivit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî instanţa a apreciat că, în cauză, criteriul valoric este esenţial întrucât prin decizia contestata s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile ale debitorului pentru valoarea de 6.630.279 RON, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii seria AAFR/9638 din 31 august 2016, emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Bucureşti.

Înalta Curte constată că actul dedus judecăţii este act administrativ, emis în urma unui control fiscal, prin care s-au evidenţiat, prin estimare, obligaţii de plată către bugetul general consolidat în cuantum total de 6.630.279 RON.

Potrivit art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acest text de lege stabileşte că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Se instituie, astfel, două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente.

În cauza de faţă, decizia seria AAFR/9638 din 31 august 2016, emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, având ca obiect instituire măsuri asigurătorii pentru recuperarea debitului estimat la suma de 6.630.279 RON, compus din: T.V.A. (3.978.167 RON), impozit pe profit (2.652.112 RON), face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul obligaţiilor de plată depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de acest text de lege.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Bucureşti - Direcţia Regională Antifraudă Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM