Jurisdictional conflict over judicial review of police competitive selection acts governed by public service status

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 aprilie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Direcţia Management Strategic şi Suport Informaţional şi Ministerul Afacerilor Interne anularea actului administrativ Proces-verbal de constatare şi afişare a rezultatelor concursului organizat la data de 19 martie 2016, răspunsul la contestaţie emis de Comisia de soluţionare a contestaţiilor comunicat în data de 21 martie 2016 prin afişare prin care se admite în parte contestaţia şi se menţine rezultatul concursului consemnat în foile de răspuns.

Ulterior, la data de 19 iulie 2016, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că, în principal, faţă de actul administrativ Ordin MIRA 665/2008, formulează cerere în anulare parţială a actului, respectiv a art. 33 alin. (1) din Anexa 2 la Ordin. Totodată, reclamanta a invocat şi excepţia de necompetenţă materială.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 7382 din 20 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă este vorba de un act administrativ (Ordin MIRA 665/2008) ce aparţine pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, care este o autoritate publică centrală, astfel că revine curţii de apel competenţa de a soluţiona în fond cererea conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 februarie 2017, sub nr. xx/3/2016, iar la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa civilă nr. 1373 pronunţată în data de 12 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns capătul de cerere privind anularea parţială a Ordinului MAI nr. 665/2008 şi a dispus înregistrarea acestuia ca dosar distinct pe rolul C.A.B., căruia i-a fixat termen la 31 mai 2017.

Prin aceeaşi sentinţă a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti, Direcţia Management Strategic şi Suport Informaţional şi Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect "anulare act administrativ", în privinţa capetelor de cerere rămase, anume anularea Procesului-verbal de constatare şi afişare a rezultatelor concursului organizat la data de 19 martie 2016 şi a răspunsului la contestaţia reclamantei.

A constatat ivirea conflictului negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în privinţa capetelor de cerere rămase, anume anularea Procesului-verbal de constatare şi afişare a rezultatelor concursului organizat la data de 19 martie 2016 şi a răspunsului la contestaţia reclamantei, pe de o parte, că acestea sunt grefate pe raportul de serviciu al reclamantei iar, pe de altă parte, că se contestă un concurs organizat de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi în raport de reglementarea specială a art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cât şi potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Litigiul dedus judecăţii vizează legalitatea Procesului-verbal de constatare şi afişare a rezultatelor concursului organizat la data de 19 martie 2016 şi a răspunsului la contestaţia reclamantei, acte emise de pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Direcţia Management Strategic şi Suport Informaţional.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 "Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului."

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel, Înalta Curte constată, pe de o parte, că cele două acte administrative: Procesul-verbal de constatare şi afişare a rezultatelor concursului organizat la data de 19.03.2016 şi răspunsul la contestaţia reclamantei sunt grefate pe raportul de serviciu al reclamantei, iar pe de altă parte, concursul contestat a fost organizat de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

În acest context, faţă de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cât şi potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului.

În consecinţă, în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluţiona conflictul de competenţă în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Direcţia Management Strategic şi Suport Informaţional şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM