Competence referred to county court: action for declassification of military orders and access to public information

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, obligarea pârâtului să declasifice şi să-i comunice prin instanţă următoarele acte administrative: OZU (ordinul de zi pe unitate) din data de 21 august 1985 al B. Alexeni, OZU (ordinul de zi pe unitate) din data de 4 octombrie 1985 al Ministerului Apărării Naţionale, Ordinul de mutare nr. M.C.133 din 4 octombrie 1985 al Ministerului Apărării Naţionale. A mai solicitat să i se plătească daune de întârziere în cuantum de 100 RON/zi până la data comunicării actelor.

În susţinerea cererii a precizat că nu a intrat niciodată în posesia înscrisurilor menţionate, deşi le-a solicitat în numeroase rânduri. Menţionează că prin cele 3 ordine a fost mutat disciplinar şi sancţionat.

În drept a invocat prevederile Legii nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 140 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Apărările pârâtului

Citat în cauză, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte judecarea prezentei acţiuni, excepţie invocată de către pârât, Înalta Curte reţine următoarele:

Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Litigiul dedus judecăţii vizează, în esenţă, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la comunicarea, către reclamant, a unor înscrisuri din anul 1985. Înscrisurile au fost solicitate anterior de către reclamant prin adresele nr. CR-629/2009, C. pen.-219/2016, VP 1526/2016 şi VP 158/2016.

Obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie, aşadar, dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obţinerea informaţiilor solicitate [art. 6 - "(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public; (2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea; b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public; c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului"],

- indică instanţa competentă a soluţiona acţiunile întemeiate pe dispoziţiile acesteia [art. 22 alin. (1) "în cazul în care o persoana se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ, a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice"].

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile speciale, aplicabile cauzei de faţă şi faţă de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM