Scope of "bun de plată" notation as administrative act under conflict-of-interest prohibition for local mayors under Law No. 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea raportului de evaluare din 14.02.2013, emis de pârâtă, întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale în materie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 20 din 21 februarie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi în consecinţă, a dispus anularea raportului de evaluare din 14.02.2013 emis de pârâtă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare, pe fond, respingerea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de judecătorul fondului nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate, în ceea ce priveşte concluziile raportului de evaluare.

Astfel, în opinia recurentei, prin semnarea facturilor cu menţiunea "Bun de plată", intimatul-reclamant, în exercitarea funcţiei de primar al Comunei Ozun, a emis o dispoziţie prin care a produs un folos material pentru soţia sa şi implicit pentru sine, ipoteză care se circumscrie normei cuprinse în art. 76 din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, în principal ca vădit nefondat, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. sau, în subsidiar, ca nefondat, în raport cu motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - ( 3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, în baza încheierii din data de 23 iulie 2015.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2015, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat următoarele:

În urma finalizării procedurii de evaluare în cauza privind pe A., au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese, conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, coroborate cu prevederile art. 70, 71 şi 76 alin. (1) şi (2) şi art. 77 din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu prevederile art. 75 lit. a), c) din Legea 393/2004, privind Statul aleşilor locali, prin semnarea unui număr de 6 (şase) facturi fiscale împreună cu OP corespunzătoare, toate având ca achiziţia directă de către Primăria Comunei Ozun, a serviciilor de cazare oficiate de către furnizorul "B., al cărui titular este dna C., soţia persoanei evaluate.

Valoarea serviciilor achitate de către Primăria comunei Ozun, către "B.".

Conflictul de interese este definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Conform art. 71 din acelaşi act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

În cazul aleşilor locali din categoria cărora face parte şi intimatul-reclamant, în calitatea sa de primar al Comunei Ozun, conflictul de interese este reglementat în art. 76 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

În esenţă, motivul pentru care instanţa de fond a anulat raportul de evaluare constă în aceea că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 76 din Legea nr. 161/2003, aplicabil în cazul primarilor, pentru că rezoluţia "bun de plată" aplicată de intimatul-reclamant pe 6 facturi fiscale, în circumstanţele de fapt descrise detaliat în motivarea sentinţei şi necontestate în calea de atac, nu are natura juridică a vreuneia dintre categoriile de acte enumerate în art. 76 şi nu a produs un folos material soţiei acestuia.

Această concluzie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, cu motivarea că, în condiţiile în care, după cum a rezultat din probe, intimatul - reclamant nu a fost implicat în etapele procedurii de atribuire a contractului de prestări servicii, de angajare a cheltuielii bugetare şi de ordonanţare a plăţii, menţiunea "bun de plată" aplicată pe facturi are caracter formal şi nu este aptă să constituie, prin ea însăşi, o încălcare a prevederilor art. 70 şi 76 din Legea nr. 161/2003.

Instanţa de fond a interpretat corect aceste prevederi legale, de vreme ce menţiunea "bun de plată", privită izolat, nu a implicat exercitarea unui drept de apreciere, nu a constituit o decizie administrativă despre care să se poată reţine că ar fi fost influenţată de interesul material al intimatului-pârât, toate celelalte documente întocmite anterior pentru plata serviciilor purtând semnătura altei persoane din aparatul Primăriei.

În aceste condiţii, în mod corect s-a apreciat în sentinţa primei instanţe că, în lipsa unei marje de apreciere din partea intimatului-reclamant, nu a existat un conflict de interese, în sensul dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi deci nu se poate constata interpretarea şi aplicarea greşită a acestei reglementări, cum în mod neîntemeiat s-a susţinut de către agenţia recurentă în critica formulată în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 20 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED