Immigration tolerance request dismissed for failure to meet apparent right and urgency standards

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2420 din 1 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv: aparenţa de drept, urgenţa cererii, caracterul vremelnic. Or, în speţă, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile aparenţei de drept şi urgenţa ci, doar, condiţia caracterului vremelnic justificat de imprejurarea ca reclamantul a solicitat eliberarea unui document de tolerat pe teritoriul României pe o perioadă necesară soluţionării dosarului nr. 32827/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, dar nu mai mare de 6 luni.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 999 din C. proc. civ., republicat.

În motivare, se apreciază că prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu sunt îndeplinite în speţă condiţia aparenţei în drept şi condiţia urgenţei. Or, condiţia aparenţei în drept există prin prisma art. 6 din CEDO, iar condiţia urgenţei este de asemenea dovedită, întrucât, dacă ar rămâne în ţară peste termenul de 30 de zile prevăzut în decizia de returnare (şi care expiră la 26.09.2015), autorităţile române ar proceda la expulzarea sa pentru şedere ilegală, expulzarea reprezentând o pagubă iminentă care nu s-ar mai putea repara.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Examinând cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe de recurentul A., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2016, aflată la fila 20 din dosar, s-a dispus citarea părţilor pentru termenul de judecată de la data de 3 februarie 2016, recurentul, cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea cererii de recurs, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate excepţia netimbrării cererii, invocată din oficiu.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ..."

Totodată, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 " (2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat".

Astfel, în procedura de regularizare, recurentului A. i-a fost comunicată adresa emisă la 30.10.2015 privind obligaţia timbrării cererii de recurs cu taxă de timbru în cuantum de 50 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Dovada de înmânare a comunicării s-a făcut la data de 4.11.2015, termenul de complinire a obligaţiei de timbrare a cererii de recurs fiind 16.11.2015, obligatia nefiind indeplinita de acesta.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă că recurentul avea obligaţia să ataşeze la cererea de recurs, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, respectiv 50 RON astfel cum i s-a pus în vedere atât prin adresa comunicată în procedura de regularizare, cât şi prin citaţia comunicată pentru prezentul termen de judecată din data de 3 februarie 2016.

Cum în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanţei, până la termenul de judecată acordat în cauză şi, reţinând că recurentul-reclamant nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2420 din 1 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2016.