Conflict of interest of local councilors: requirement of direct patrimonial interest in specific deliberations under Law No. 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să se dispună anularea Raportului de evaluare din 13.06.2013 întocmit de parata, ca netemeinic.

Prin Sentinţa nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A.

În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010, deoarece, participând şi votând la şedinţele Consiliului local al comunei Pietroşani din datele de 27.11.2008, 08.12.2008 şi 16.12.2008 nu s-a aflat în conflict de interese deoarece la niciuna din aceste şedinţe nu s-a votat rectificarea bugetului local pentru plata contractului de prestări servicii din 26.11.2001 încheiat între Primăria Pietroşani şi IF B. (în care avea calitatea de reprezentant), sau pentru plata unor servicii asemănătoare. Deşi instanţa de fond reţine corect această stare de fapt, în mod nelegal o consideră nerelevantă deoarece, susţine recurentul, în condiţiile date nu există elemente privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi nu există conflict de interese.

1.3. Întâmpinarea

Intimata Agenţia Naţională de Integritate solicită respingerea recursului cu motivarea că în mod legal prima instanţă a considerat nerelevantă apărarea reclamantului recurent privitoare la obiectul hotărârilor Consiliului local al comunei Pietroşani din 27.11.2008, 08.12.2008 şi 16.12.2008 deoarece, potrivit art. 77 coroborat cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, este suficient că încheierea contractului de prestări servicii din 26.11.2001 între Primăria Pietroşani şi IF B., în care recurentul are calitatea de reprezentant, era aptă să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi reveneau recurentului (fiind nerelevant dacă existenţa contractului a influenţat sau nu activitatea de consilier local în cele trei şedinţe).

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Înalta Curte

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi a apărărilor intimatei, având în vedere şi raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt relevantă reţinută de Curtea de Apel Bucureşti

Prin Raportul de evaluare din 13.06.2013 (Raportul), pârâta intimată Agenţia Naţională de Integritate (ANI sau Agenţia) a stabilit că în perioada exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Pietroşani, reclamantul recurent A. s-a aflat în conflict de interese deoarece a luat parte în calitate de consilier local la deliberarea şi adoptarea HCL din 27.11.2008, din 08.12.2008 şi din 16.12.2008 privind rectificările bugetare, în condiţiile în care era reprezentant al IF B. care avea încheiat cu Primăria Pietroşani contractul de prestări servicii din 26.11.2001.

Niciuna din cele trei HCL nu a dispus plăţi în temeiul acelui contract sau rectificări bugetare pentru plata contractului sau a vreunui contract asemănător.

Aplicarea normelor de drept material de către Curtea de Apel Bucureşti

Considerând nerelevantă apărarea pârâtului referitoare la faptul că "la niciuna dintre şedinţele Consiliului Local al comunei Pietroşani despre care se face referire în raport nu a fost rectificat bugetul local pentru plata contractului respectiv, şi nici măcar pentru plata vreunei lucrări asemănătoare", prima instanţă a confirmat Raportul întocmit Agenţie şi a reţinut că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 coroborat cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004.

Soluţionarea recursului

Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010 (C. proc. civ.).

Astfel, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Aşadar, pentru a exista conflict de interese în sensul art. 46 alin. (1) Legea nr. 215/2001 raportat la art. 70 din Legea nr. 161/2003, recurentul ar fi trebuit să aibă un interes patrimonial în problemele dezbătute în şedinţele Consiliului local Pietroşani din 27.11.2008 şi/sau 08.12.2008 şi/sau 16.12.2008, respectiv să fi dezbătut chestiuni legate de contractul de prestări servicii din 26.11.2001.

Or, nici starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi nici probele indicate de Agenţie în recurs (sinteza acestora se află la dosar recurs) nu confirmă că în vreuna din cele trei şedinţe a fost pus în discuţie contractul de prestări servicii sau vreo altă chestiune cu privire la care recurentul să fi avut un interes personal de natură patrimonială (de ex., rectificări bugetare urmate de plăţi către IF B. ca urmare a respectivelor rectificări).

Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, "Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii."

În sfârşit, potrivit art. 75 lit. f) din aceiaşi lege, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte."

Se observă că, spre diferenţă de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 care se referă la "interes patrimonial", art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 se referă la orice fel de interes, patrimonial sau nu, şi defineşte noţiunea de "interes" în art. 75.

Aşadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Totuşi, şi în acest caz este necesar ca starea de fapt reţinută de prima instanţă să confirme că la vreuna din cele trei şedinţe de consiliu local s-a discutat o problemă faţă de care recurentul avea un interes în sensul Legii nr. 393/2004.

Or, faptele aşa cum sunt reţinute de Curtea de Apel Bucureşti (şi cum de altfel sunt menţionate şi în Raport, prima instanţă nefăcând decât să sintetizeze datele Raportului) nu confirmă că o astfel de problemă a fost discutată.

În acest context, se înlătură apărarea Agenţiei intimate referitoare la împrejurarea că este suficient că încheierea contractului de prestări servicii era aptă să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi reveneau recurentului deoarece nu este relevant dacă existenţa contractului a influenţat sau nu activitatea de consilier local în cele trei şedinţe. Într-adevăr, ar fi fost nerelevant dacă existenţa contractului a influenţat sau nu votul recurentului, dar numai cu condiţia ca la vreuna din şedinţe să se fi discutat chestiuni legate de acel contract.

În consecinţă, recurentul nu s-a aflat în conflict de interese.

Aşa fiind, văzând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa, va admite acţiunea şi va anula Raportul de evaluare din 26.02.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, pe cale de consecinţă, admite acţiunea formulată de reclamantul A. şi anulează Raportul de evaluare din 26.02.2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.

Procesat de ED