Conflict of jurisdiction between court of appeal and tribunal for mixed civil and administrative claims involving central and local authorities.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toţi prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean Călăraşi şi K. Călăraşi:

(i) obligarea pârâtului Guvernul României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de masă şi să aprobe aceste norme prin Hotărâre a Guvernului;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanţă şi să vireze aceste sume consiliului judeţean;

(iii) obligarea pârâului Consiliul Judeţean să vireze sumele necesare către unitatea pârâtă K. Călăraşi pentru acordarea tichetelor de masă;

(iv) obligarea pârâtului K. Călăraşi să le acorde tichetele de vacanţă în limita egală de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată începând cu anul 2014.

2. Hotărârea Tribunalului Călăraşi

Prin Sentinţa civilă nr. 634 din 15.07.2015, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Guvernul României, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa soluţia anterior menţionată, Tribunalul Călăraşi a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat ca pârâtul Guvernul României să emită o hotărâre de Guvern, deci vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenind secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 2.759 din 27.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, în ceea ce priveşte capetele nr. 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Tribunalului Călăraşi.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă în privinţa capetelor nr. 3 şi 4 de cerere şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

A disjuns capetele nr. 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată şi a dispus formarea unui dosar distinct având ca obiect "obligaţia de a face".

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, mai întâi, că dispoziţia Tribunalului Călăraşi de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti este consecinţa admiterii excepţiei necompetenţei materiale invocate prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României, excepţie ce nu a vizat însă toate pretenţiile formulate prin actul de sesizare a instanţei, ci exclusiv capetele nr. 1 şi 2 ale cererii.

În ceea ce priveşte capetele nr. 3 şi 4 de cerere, niciuna dintre părţile litigante şi nici instanţa din oficiu nu a invocat necompetenţa materială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

De altfel, în motivarea sentinţei de declinare nu se regăseşte vreo menţiune referitoare la capetele nr. 3, 4 de cerere, considerentele ce întemeiază soluţia instanţei fiind cele referitoare la rangul autorităţii pârâte şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce nu se verifică în privinţa cererilor analizate. Or, efectul omisiunii de a invoca necompetenţa materială a tribunalului până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe este competenţa instanţei iniţial învestite de a soluţiona capetele de cerere menţionate.

Chiar dacă în privinţa capetelor nr. 3 şi 4 de cerere s-ar putea susţine legătura strânsă cu primele două capete de cerere, ca efect al omisiunii invocării excepţiei necompetenţei în ceea ce le priveşte, Tribunalul Călăraşi a rămas competent să le judece, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa va dispune disjungerea şi îşi va declina competenţa.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Călăraşi.

În speţă, instanţa de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect, mai întâi, obligarea pârâtului Guvernul României, autoritate publică centrală, la emiterea unui act, respectiv virarea unor sume de bani (capetele 1 şi 2), apoi obligarea pârâţilor Consiliul Judeţean Călăraşi şi Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Călăraşi, autorităţi publice locale, la virarea unor sume de bani, respectiv acordarea de tichete de vacanţă (capetele 3 şi 4).

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Aplicarea prevederilor legale sus-citate, care stabilesc competenţa de soluţionare a unei cereri în contencios administrativ raportat la rangul autorităţii publice pârâte, atrage, în speţă, competenţa curţii de apel, în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 de cerere, respectiv a tribunalului, în ceea ce priveşte capetele 3 şi 4.

Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 99 alin. (1) noul C. proc. civ., "Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa."

În aceste condiţii, în mod corect a procedat Curtea de Apel Bucureşti reţinând spre soluţionare capetele de cerere ce aveau ca obiect obligarea unei autorităţi publice centrale la emiterea unui act, respectiv efectuarea unei operaţiuni administrative, şi trimiţând spre soluţionare Tribunalului Călăraşi cererile formulate în contradictoriu cu autorităţi publice locale.

Pe de altă parte, aşa cum a arătat şi Curtea de Apel, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi numai în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 de cerere, condiţii în care, efect al dispoziţiilor art. 22 alin. (6) coroborate cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Călăraşi rămâne competent a soluţiona capetele 3 şi 4 din cererea cu care reclamanţii au învestit instanţa de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toţi prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Călăraşi şi K. Călăraşi, în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.

Procesat de ED