Cassation for unexamined claims: failure to address specific request for degree recognition in administrative review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea B. şi Ministerul Educaţiei Naţionale:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale prin Ministru la recunoaşterea diplomelor eliberate de către Universitatea B. în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON, penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei;

(ii) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 528 din 14 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancţiunea plăţii de 50 de RON penalităţi de întârziere.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 528 din 14 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii formulate în ceea ce priveşte pe acest pârât, argumentând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Recurentul a susţinut, mai întâi, că admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de Universitatea "B." Bucureşti este neîntemeiată, întrucât între aceasta şi Minister nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.

Pe de altă parte, Universitatea "B." nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite o adresă completă către Minister în vederea eliberării diplomelor de licenţă, respectiv nu a gestionat corespunzător tipizatele pentru diplome, astfel încât chemarea în garanţie este inadmisibilă.

Prima instanţă a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea MECTS, aprobare care, în speţă, lipsea pentru ciclul de învăţământ urmat de reclamantă.

Aşadar, nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licenţă în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi alin. (4) din Ordinul nr. 2.284 din 28.09.2007, instituţiile de învăţământ superior, de stat sau particulare, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu conform legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.

Faptul că Universitatea B. a eliberat adeverinţe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei Universităţi.

Legal citată, intimata Universitatea B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat argumentând, în esenţă, că şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale faţă de intimata-reclamantă, că diploma acesteia a fost legal emisă, iar refuzul recurentului de a recunoaşte această diplomă, materializat prin obstrucţionarea ostentativă şi nesusţinută legal a producerii de efecte juridice, reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului, situaţie nepermisă într-un stat de drept.

A mai arătat că motivele de recurs indicate de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale nu au nici o legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 martie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Nici una dintre părţi nu a depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., anume situaţia în care hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei, aşa cum s-a reţinut şi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, reclamanta-intimată A. a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care solicita obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale prin Ministru la recunoaşterea diplomelor eliberate de către Universitatea B. în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de penalităţi pe zi de întârziere.

Reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publica, specializarea Drept, acreditata 4 ani, număr de credite (ECTS 240), promoţia 2008 a susţinut şi promovat examenul de licenţa în sesiunea iulie 2008, dobândind titlul de Licenţiat în Drept, iar în urma promovării acestui examen i s-a eliberat diploma de licenţa eliberata în 14.09.2009.

Prin Sentinţa civilă nr. 528 din 14 februarie 2014, atacată cu recurs în cauza de faţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancţiunea plăţii de 50 de RON penalităţi de întârziere.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că refuzul pârâtului este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3.404/2006 recunoaşte posibilitatea organizării de către universităţile acreditate a formei de învăţământ "la distanţă", pentru domeniile în care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci şi pentru domeniile urmate de reclamant.

Acest refuz constituie un exces de putere, în condiţiile în care în perioada 2005 - 2009 Ministerul Educaţiei sau Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS) nu au derulat nici o procedură administrativă în urma căreia să se constate funcţionarea în afara cadrului legal a Universităţii B., pasivitatea factorilor de decizie din sistemul naţional de educaţie neputând fi imputată reclamanţilor, care au acţionat cu bună-credinţă.

A arătat prima instanţă că, atâta vreme cât au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obţinerea actului de recunoaştere al studiilor este un drept câştigat, opozabil oricărui subiect de drept.

Toate aceste aspecte reţinute de instanţa de fond nu constituie, în mod evident, examinarea pretenţiilor deduse judecăţii, fiind străine de cererea cu care a aceasta a fost învestită, în condiţiile în care s-a pronunţat cu privire la obligaţia pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice de a emite un act administrativ (diploma de licenţă) pe care reclamanta arătase deja că îl deţine, iar nu cu privire la obligaţia de a face (recunoaşterea diplomei de licenţă) pe care o viza explicit demersul judiciar al reclamantei.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigenţelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi argumentele părţilor sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată.

Expunerea, în considerentele hotărârii judecătoreşti, exclusiv a unor motive străine de obiectul cauzei deduse judecăţii echivalează cu nemotivarea hotărârii şi atrage nulitatea acesteia.

În aceste condiţii, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 314 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Instanţa de fond va rejudeca litigiul ţinând seama de cererile şi argumentele invocate de reclamantă în actul cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, examinând cauza sub toate aspectele, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice împotriva Sentinţei civile nr. 528 din 14 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.

Procesat de ED