Appeal dismissed: rejection of reimbursement for durable site equipment deemed ineligible under urban development funding rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 26 martie 2014, sub nr. x/46/2013, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Programe Europene, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea măsurii excluderii de la rambursare a sumei de 111.213,56 RON reprezentând cheltuieli neeligibile pentru organizare de şantier şi a sumei de 26.691,25 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată aferentă, măsură comunicată cu adresa din 06.11.2013.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 48/F-CONT din 26 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Programe Europene.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 48/F-CONT din 26 martie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, susţinând că aceasta este nelegală, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, au fost invocate, în esenţă, următoarele aspecte.

Prin contractul de finanţare din 12.04.2012, având ca obiect "Amenajarea şi modernizarea str. Aurelian Sacerdoteanu şi str. Patriarh Iustinian Marina", Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă în valoare de 15.516.906,15 RON, echivalentă cu maxim 98% din valoarea totală eligibilă a Proiectului (art. 3 din contract), iar restul de 2% urma să fie plătit de beneficiarul proiectului.

Deşi preţul era expres stipulat în contractul de finanţare, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 2 la aceasta, la depunerea cererii de rambursare prin notificarea din 17.09.2013, Direcţia Generală Programe Europene stabilea unilateral o altă valoare pentru cheltuielile eligibile, declarând neeligibile cheltuieli în valoare de 111.213,56 RON şi taxa pe valoare adăugată aferentă în valoare de 26.691,25 RON.

Cheltuielile declarate neeligibile au fost ocazionate de organizarea de şantier pentru achiziţionarea a 4 grupuri sanitare (toalete ecologice), 4 containere - birou pentru lucru şi 4 containere de locuit (vestiare conform imaginilor foto).

Este criticabilă sentinţa instanţei de fond, ca urmare a faptului că scopul prezentei cauze este acela de a demonstra că beneficiarul a respectat în totalitate "legalitatea, regularitatea şi conformitatea" stabilite de legislaţia cadru, fiind inadmisibilă menţinerea ca neeligibile a cheltuielilor menţionate.

Relevant în cauză este şi aspectul că o parte a containerelor a fost confecţionată de către constructor (cele cu destinaţia de birouri şi cele folosite ca vestiare), iar toaletele ecologice au fost achiziţionate de către SC A. SRL, în baza facturii din 24.04.2013.

În mod greşit prima instanţă a reţinut că prezenta contestaţie ar avea ca obiect activităţile conexe organizării de şantier, deşi s-a susţinut şi s-a dovedit cu probatoriul administrat în cauză caracterul eligibil al cheltuielilor conform prevederilor H.G. nr. 28/2008 şi art. 6 din Ordinul nr. 1.360/20.04.2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013.

Opinia instanţei de fond este criticabilă şi urmare a faptului că montarea toaletelor ecologice în incinta şantierelor s-a efectuat cu respectarea recomandărilor Normativului privind protecţia şi executarea instalaţiilor sanitare I9-94.

În ceea ce priveşte aspectele reţinute de instanţa de fond privind utilizarea containerelor cu destinaţia de "locuinţe" şi nu de "vestiare pentru muncitori", se impune a se observa că în prezenta cauză s-a făcut în mod repetat dovada că este vorba de "vestiare pentru muncitori", astfel că pentru o eroare materială nu trebuie să fie aplicată în niciun caz o sancţiune care să aibă ca efect declararea ca neeligibile a cheltuielilor ocazionate de achiziţionarea acestor containere.

Referitor la reţinerea instanţei de fond, în sensul că acele containere trebuie să aibă caracter temporar, trebuie reţinut faptul că acestea nu au cum să rămână în zonă şi că măsura amplasării lor a fost determinată de necesitatea asigurării unor condiţii decente şi civilizate personalului care a activat pe respectivul şantier.

Inadmisibilă este şi critica instanţei referitoare la durabilitatea şi folosinţa îndelungată a respectivelor containere care respectă normele de siguranţă în vigoare, deoarece instanţele nu pot cenzura aplicarea legislaţiei cadru în materie, astfel că, din moment ce s-a făcut dovada că pentru prezentul proiect au fost alocate sume mult mai mici decât se prevăzuse iniţial, a fi de acord cu declararea ca neeligibile a acestor cheltuieli încalcă orice raţiune.

În ceea ce priveşte folosirea celor 4 containere cu destinaţia de "birouri", este de precizat faptul că birourile au fost folosite de personalul angajat zilnic (în timpul orelor de program), pe durata contractului de execuţie a lucrărilor de aproximativ 12 luni, ceea ce înseamnă că trebuiau asigurate condiţii minime de lucru şi de siguranţă.

Prin urmare, se observă că beneficiarul investiţiei a respectat prevederile legislaţiei cadru, respectiv Ordinul nr. 1.360 din 20.04.2011, dar şi prevederile contractului de finanţare pentru organizarea de şantier, astfel cum au fost însuşite de părţile semnatare ale contractului. Totodată, se impune a se contata că dispoziţiile Ordinului nr. 1.360/2011 nu limitează imperativ declararea ca fiind neeligibile a cheltuielilor ocazionate de achiziţionarea diferitelor echipamente utilizate pentru organizarea de şantier.

În concluzie, pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza în fond, să se dispună admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi motivată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) a solicitat, prin întâmpinare, în principal, constatarea nulităţii recursului, având în vedere că recurentul nu face altceva decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea în fond a cauzei (înlăturate de prima instanţă), fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinţei atacate.

În situaţia în care se va trece peste excepţia nulităţii recursului, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru următoarele motive:

Sumele solicitate spre decontare de către recurent nu se regăsesc în lista cheltuielilor eligibile, aşa cum sunt ele prevăzute în Ordinul nr. 1.360/2011.

Cheltuielile referitoare la montarea de containere - birou sau destinate locuinţelor muncitorilor, ori transportului materialelor nu pot fi considerate ca activităţi conexe organizării de şantier, neavând nicio legătură cu activitatea efectivă desfăşurată de către beneficiar. Aceste cheltuieli sunt pur administrative, astfel că nu au fost aprobate pentru rambursare.

Mai mult, pentru a îndeplini condiţiile de eligibilitate, cheltuielile angajate de către recurent trebuie să vizeze construirea provizorie sau amenajarea la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori etc., lucrările astfel realizate neputând avea caracter definitiv. Or, bunurile achiziţionate sunt destinate unei folosinţe îndelungate, pot fi valorificate ulterior de către recurent şi nu au legătură cu şantierul sau cu obiectivul finanţat.

În concluzie, intimatul a solicitat respingerea recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile nr. 48/F-CONT din 26.03.2014, cu consecinţa constatării ca neeligibile a sumelor solicitate la rambursare de către recurent.

5. Procedura derulată în recurs

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., magistratul asistent a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în care a constatat că recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din data de 17 martie 2015 s-a dispus comunicarea raportului, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de comunicare.

La data de 6 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 2.02.2016, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Litigiul dedus judecăţii vizează refuzul autorităţii pârâte de aprobare la rambursare a sumei totale de 111.213,56 RON reprezentând cheltuieli aferente organizării de şantier şi taxă pe valoare adăugată, refuz exprimat prin Informarea din 17.09.2013 şi considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat.

Motivul de nelegalitate invocat în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Susţinerile recurentului în această privinţă sunt neîntemeiate, întrucât hotărârea primei instanţe se bazează pe interpretarea şi aplicarea corectă în cauză a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordinul MDLPL şi MEF nr. 1.360/1.932/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013.

În accepţiunea art. 6 alin. (2) din acest act normativ, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, reţele electrice de iluminat şi forţă, căi de acces auto, branşamente/racorduri la utilităţi, împrejmuiri, pânze de protecţie a faţadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu.

Cheltuielile realizate de reclamant considerate de autoritatea pârâtă ca fiind cheltuieli neeligibile au vizat achiziţionarea a patru containere - birou pentru lucru, patru containere de locuit şi patru toalete ecologice, precum şi cheltuieli de transport.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că, în stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor aferente organizării de şantier ceea ce este determinant este ca lucrările şi instalaţiile destinate organizării de şantier să nu aibă caracter definitiv, scopul lor fiind acela de a servi la organizarea de şantier pentru derularea activităţii specifice proiectului.

Or, atât containerele birou pentru lucru, respectiv de locuit, cât şi toaletele ecologice sunt bunuri destinate unei folosinţe îndelungate. Ele nu îşi păstrează funcţionalitatea doar pe durata şantierului, ci şi ulterior, astfel că nu sunt considerate eligibile cheltuielile ocazionate de achiziţionarea acestora.

De asemenea, nu sunt cheltuieli eligibile cheltuielile legate de transportul muncitorilor şi folosire macara, întrucât ele nu sunt avute în vedere de art. 6 alin. (2) din Ordinul MDLPL şi MEF nr. 1.360/1.932/2011.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ. (2010), respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 48/F-Cont din 26 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2016.

Procesat de ED