Contestatie în anulare dismissed for seeking substantive re-evaluation of withdrawal of cassation appeal

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin Decizia nr. 2.807 din 18 septembrie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva încheierii din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin încheierea din 20 mai 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamanta SC A. SRL în dosarul civil nr. x/62/2014 al Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., invocată de reclamantă, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind inadmisibilă.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, a luat act de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către recurentă, prin administrator, o serie de înscrisuri din care rezultă faptul că aceasta înţelege să renunţe la judecarea recursului.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 2.807 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SRL a formulat contestaţie în anulare.

Prin contestaţia în anulare formulată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se arată că în baza cererii depuse la dosar, în data de 23.06.2015, prin care a declarat că renunţă la judecarea recursului, Înalta Curte a luat act de această solicitare.

Contestatoarea consideră că hotărârea este greşită deoarece după reanalizarea situaţiei de fapt şi de drept, a depus la dosar în data de 17.09.2015 note scrise, prin care a revenit asupra declaraţiei din 23.06.2015 şi a făcut precizările necesare care aduc lămuriri asupra cererii de recurs, cu rugămintea de a se da curs judecării recursului înaintat în cauză.

În opinia contestatoarei, notele scrise depuse la data de 17.09.2015 erau de natură să anuleze prin ele însele cererea de renunţare, iar instanţa de recurs trebuia să ţină cont de acestea.

3. Apărările intimatelor

Intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor au formulat întâmpinări prin care au solicitat să se respingă contestaţia în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu toate că prezenta contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., prevederi care nu există, instanţa va analiza cererea în raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Noul C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine aşadar că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauza).

Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unor erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speţă nu se poate susţine că ne aflam în prezenţa vreunei omisiuni a instanţei.

De asemenea, tot în doctrină, s-a afirmat că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010 reprezintă o preluare a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, cu deosebirea că noţiunea de "greşeală materială" a fost înlocuit cu noţiunea de "eroare materială".

Or, în practica judiciară, cu referire la noţiunea de "greşeală materială" în sensul prevederilor art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, s-a reţinut, de asemenea, că are în vedere aspecte formale ale judecăţii, un "defect fundamental", care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepţie, la o altă dezlegare a pricinii în recurs. Sunt asemenea greşeli materiale cele menţionate anterior - greşita anulare a cererii, ca netimbrată; greşita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absenţa cărora dezlegarea dată de instanţă ar fi fost cu totul alta.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului, analizând şi apreciind asupra înscrisurilor depuse de recurenta SC A. SRL la dosarul cauzei, în mod corect a constatat că aceasta înţelege să renunţe la judecarea recursului promovat, apreciind că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.. DGRFP Braşov nu s-a opus acestei cereri de renunţare la judecarea recursului (art. 406 alin. (4) din C. proc. civ.), astfel încât în mod corect şi legal Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea recurentei SC A. SRL, la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 20.05.2015 a Curţii de Apel Braşov pronunţata în dosarul nr. x/62/2014.

În cauză, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010, întrucât, în realitate, prin motivele invocate, contestatorul tinde să obţină o reapreciere a probelor şi o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC "A." SRL împotriva Deciziei nr. 2.807 din 18 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2016.

Procesat de ED