Sufficiency of proof for provisional suspension of fiscal enforcement: presumption of legality and imminence of irreparable damage under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând suspendarea actelor administrativ fiscale reprezentate de:

- Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi;

- Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 încheiat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi;

- Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, de Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 încheiat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi de Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, cu privire la suma de 4.243.120 RON, compusă din:

- 712.677 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe profit (din care: 14.845 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din Bucureşti, 607.751 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL, 90.081 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 297.143 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (din care: 7.718 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din Bucureşti 279.048 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL, 10.377 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 106.902 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit (din care: 2.228 RON - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din Bucureşti, 91.162 RON - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL, 13.152 RON - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 1.985.806 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în TVA (din care: 911.626 RON - TVA nedeductibil aferent serviciilor prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL; 1.074.180 RON - TVA nedeductibil aferent facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA);

- 842.691 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA (din care: 431.095 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător serviciilor prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL, 411.626 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA);

- 297.871 RON reprezentând obligaţii fiscale suplimentare constând în penalităţi de întârziere aferente TVA (din care: 161.127 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător serviciilor prestate de SC B. SRL şi SC C. SRL; 136.744 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA), până la soluţionarea acţiunii în anularea actelor administrativ-fiscale menţionate. c) să c.) a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 76 din 14 martie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond, respectiv Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Totodată, Curtea a respins cererea de suspendare cu privire la Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Împotriva Deciziei nr. 76 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 februarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere şi a dispoziţiei de măsuri contestate de către societatea reclamantă.

Criticile din recurs vizează şi soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Dolj în condiţiile în care DGRFP Craiova nu are calitatea de emitent al actelor administrative a căror suspendare se solicită ci AJFP Mehedinţi, solicitându-se respingerea cererii de suspendare ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată recurenta-pârâtă arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru suspendarea actelor contestate.

Se susţine că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de norma legală, atât condiţia existenţei unor cazuri bine justifice de natură a infirma prezumţia de legalitate a actelor contestate cât şi condiţia existenţei unei pagube iminente de natură a perturba grav activitatea comercială a societăţii intimate, în condiţiile în care recurenta apreciază că intimata prin probele administrate nu a demonstrat o apartenenţă vădită de nelegalitate a actelor fiscale contestate sau un prejudiciu cert grav pentru reclamantă şi nu în mod indirect pentru societăţile cu care societatea reclamantă avea raporturi comerciale.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în parte hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că prima instanţă a soluţionat corect excepţiile invocate, dar a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare atunci când a constatat în mod nelegal, în raport de probele administrate că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect prima instanţă a stabilit cadrul procesual în raport de dispoziţiile H.G. nr. 520/2012 privind competenţa materială ale autorităţilor fiscale şi a identificat corect obiectul admisibil al cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, în sensul că cererea având ca obiect suspendarea raportului de inspecţie fiscală din 10 ianuarie 2014 nu este admisibilă deoarece raportul de inspecţie fiscală nu are caracter executoriu, nefiind un titlu executoriu de natură a forma obiectul unei cereri de suspendare formulată în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a Deciziei de impunere şi a Dispoziţiei de măsuri emise la 10 ianuarie 2014, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se justifica suspendarea actelor administrativ fiscale contestate, ca măsură de excepţie privind executarea acestor acte, care se bucură de prezumţia de legalitate până la evaluarea legalităţii lor de către instanţa de contencios administrativ.

În cauză analizând probele administrate de instanţa de fond, Curtea apreciază că nu au fost probate de către intimată existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a determina îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele fiscale contestate. Probele administrate în cauză respectiv un raport de expertiză extrajudiciară şi susţinerile recurentei nu sunt de natură a proba împrejurări de fapt, respectiv indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, neputându-se reţine abuzul de drept al autorităţilor fiscale invocate de societatea intimată.

Aprecierile primei instanţe cu privire la legalitatea contractelor, la prestarea efectivă a serviciilor şi transportul materialelor nu au legătură cu cererea de suspendare, ţin de fondul cauzei, instanţa de fond prejudiciind în parte fondul cauzei. Clarificarea acestor aspecte care ţin de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile şi de valoarea probatorie a actelor depuse de reclamanta-intimată nu se poare realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci doar în cadrul acţiunii în anularea actelor administrativ fiscale, Curtea apreciind că în cauză nu există motive evidente de nelegalitate de natură a infirma prezumţia de legalitate şi care să nu implice examinarea fondului cauzei.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că nu este îndeplinită această condiţie faţă de faptul că reclamanta nu a probat în concret şi cu certitudine iminenţa procedurii unui prejudiciu grav de neînlăturat pentru activitatea societăţii şi pentru angajaţii acestora.

Iar situaţia juridică a societăţii reclamante faţă de care s-a deschis procedura de insolvenţă nu poate prin ea însăşi să justifice suspendarea provizorie a actelor fiscale contestate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa în parte decizia atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere şi a Dispoziţiei de măsuri din 10 ianuarie 2014, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va menţine în rest dispoziţiile hotărârii contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva Deciziei nr. 76 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează,în parte, decizia atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, formulată de SC A. SRL.

Menţine în rest dispoziţiile deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT