Inadmissibility of preliminary ruling request under Art. 519 CPC due to pre-Codification filing and absence of ongoing final instance proceedings

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 121 din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat recurs, soluţionat de aceeaşi instanţă prin Decizia civilă nr. 7.005 din 03.09.2013, prin care aceasta îl respinge ca nefondat.

Recurentul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată în mod generic pe art. 322 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 1.988 din 06.03.2014, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei nr. 7.005/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, respingând cererea, ca inadmisibilă.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte cererea de revizuire a Sentinţei nr. 121/2012 a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa judecăţii acestei cereri în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, hotărârea fiind irevocabilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 250 din 26.11.2014, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de revizuire împotriva Sentinţei civile nr. 121 din data de 05.04.2012, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe revizuentul A. a formulat recurs, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2.337 din 5 iunie 2015, constatându-se nulitatea recursului.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2015 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A. a solicitat sesizarea Înaltei Curţi De Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 519 C. proc. civ.

Argumentele şi soluţia instanţei asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura prevăzută de art. 519 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că este necesar a se pronunţa asupra admisibilităţii cererii de sesizare în raport cu data înregistrării procesului pe rolul instanţelor de judecată şi în raport cu faptul că în cauza de faţă, nu ne aflăm în cursul unei judecăţi.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Noul C. proc. civ. a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. nr. 485 din 15 iulie 2010 (republicată în M. Of. nr. 545 din 3 august 2012, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., data intrării în vigoare a acestuia fiind 15 februarie 2013.

Art. 24 din cap. III "Aplicarea legii de procedură civilă" din titlul preliminar al C. proc. civ., reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabileşte că: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Potrivit art. 519 C. proc. civ.:

"Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Înalta Curte reţine că dispoziţiile C. proc. civ., ce reglementează acest incident procedural, se aplică proceselor începute după intrarea sa în vigoare şi numai în cursul judecăţii.

Această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale prevăzute de C. proc. civ. care o instituie, inclusiv sub aspectul domeniului său de aplicare.

Litigiul în cauza de faţă este început sub imperiul vechiul C. proc. civ., deoarece acţiunea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 16 februarie 2012, iar noul cod a intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Deci, condiţia ca litigiul să fie început sub imperiul noului C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, chiar dacă această condiţie ar fi fost îndeplinită şi litigiul ar fi fost generat după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia potrivit căreia cererea se poate formula în cursul judecăţii.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în prezent, nu există nicio instanţă investită cu soluţionarea cauzei în ultim grad de jurisdicţie, care ar putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunii de drept cu care a fost investită.

Prin urmare, Înalta Curte constată cele două condiţii de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care trebuie a fi îndeplinite cumulativ conform dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., nu sunt întrunite în cauză.

Astfel fiind, procedura judiciară nouă, a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, nu poate fi invocată în baza Noului C. proc. civ. în cadrul unui proces început înainte de intrarea sa în vigoare şi soluţionat în mod irevocabil.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în raport cu dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de A., privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2016.

Procesat de ED