Recognition of unaccredited university degree for teaching certification exam: appeal dismissed, recognition upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, obligarea acestuia la recunoaşterea efectelor diplomei şi suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea B. Bucureşti, în sensul de a i se permite înscrierea la examenul de titularizare în învăţământ.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 108 din 29 februarie 2014, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârât, ca nefondate.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să să-i recunoască diploma de licenţă, în sensul că respectiva diplomă îi conferă reclamantei dreptul de a participa la examenul de titularizare în învăţământ.

Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât ministerul nu are atribuţii în recunoaşterea diplomei reclamantei, singura atribuţie a acestuia fiind aceea de a recunoaşte fără formalităţi diplomele emise în condiţiile legii, aşa încât refuzul instituţiei nu are caracter nejustificat.

Astfel, atribuţiile şi competenţele ministerului sunt reglementate de H.G. nr. 185/2013 şi Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, a invocat faptul că este neîntemeiată şi obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată, acesta nu se află în culpă procesuală întrucât procesul de învăţământ nu s-a desfăşurat/organizat de această instituţie.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe fond respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cu o cerere vizând refuzul nejustificat al Ministerul Educaţiei Naţionale de a-i recunoaşte efectele diplomei şi suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea B. Bucureşti, în sensul de a i se permite înscrierea la examenul de titularizare în învăţământ.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de recurent, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate fi primită în raport cu obiectul acţiunii, acesta exprimându-şi în mod clar poziţia prin adresele şi circularele emise, în sensul că absolvenţilor de cursuri universitare neacreditate, chiar dacă au obţinut diploma de licenţă, nu li se permite participarea la examenul de titularizare în învăţământ.

În ceea ce priveşte fondul raportului juridic dedus judecăţii, se reţine că prima instanţă a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantei diploma de licenţă, în sensul că acest act îi conferă părţii dreptul de a participa la examenul de titularizare în învăţământ.

Concluzia la care a ajuns judecătorul fondului este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

În speţă, se reţine că reclamanta este absolventă a cursurilor Universităţii B. Bucureşti, fiind licenţiată în Muzică - Pedagogie muzicală, conform diplomei de licenţă din 24.08.2009.

De asemenea, reclamanta a absolvit cursurile Departamentului pentru pregătirea personalului didactic din cadrul aceleiaşi universităţi, eliberându-i-se certificatul de absolvire din 31.12.2009, şi cursurile de master ale universităţii, specializarea Artă muzicală.

Totodată, prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5.405 din 13.10.2010, reclamantei i-a fost eliberat certificatul de acordare a definitivării în învăţământ din 19.07.2011.

Instanţa de control judiciar reţine că, deşi reclamanta îndeplineşte condiţiile legale, i s-a refuzat dreptul de înscriere la examenul de titularizare în învăţământ, reţinându-se că facultatea urmată nu era acreditată, nefiind astfel respectate condiţiile art. 97 alin. (3) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 6.239/2012 şi art. 4 alin. (3) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 6.193/2012.

Or, în condiţiile în care diploma de licenţă nu a fost revocată sau anulată, aceasta produce efectele juridice prevăzute de normele legale, astfel că reclamanta beneficiază de toate atribuţiile conferite de aceste acte de studii, cu atât mai mult cu cât diplomele şi studiile au fost recunoscute de către pârât, implicit prin faptul că i s-a permis să se angajeze în sistemul de învăţământ.

Fiind un act administrativ prin care titularului ei i se atribuie un statut personal, diploma de licenţă se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, fiind prezumată a fi valabilă atât timp cât instanţa judecătorească nu a dispus anularea ei.

Finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea B. în cadrul formei de învăţământ la distanţă, prin susţinerea examenului de licenţă şi obţinerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoaşterea de către minister a formei de învăţământ urmate.

Refuzul recurentului-pârât de a i se permite intimatei-reclamante înscrierea la examenul de titularizare în învăţământ nu anulează efectele diplomelor şi a celorlalte acte de studii.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că refuzul recurentului de a recunoaşte efectele diplomei de licenţă, care conferă reclamantei dreptul de a participa la examenul de titularizare în învăţământ, se circumscrie unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În fine, în privinţa cheltuielilor de judecată, se constată că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 451 din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că recurentul-pârât se află în culpă procesuală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (succesor al Ministerului Educaţiei Naţionale) împotriva Sentinţei nr. 108 din 29 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de ED