Negative jurisdictional conflict: competence to compel central public authority to recognize university degree under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, reclamantul Sindicatul Învăţământului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, obligarea acestuia să recunoască diploma de licenţă eliberată de Universitatea A. pe numele B.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 325 din 3 septembrie 2015, a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Învăţământului Giurgiu în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a disjuns soluţionarea cererii reclamantului în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Giurgiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Giurgiu a avut în vedere calitatea Ministerului Educaţiei Naţionale de autoritate publică centrală, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.943 din 10 noiembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că dispoziţia Tribunalului de declinare a competenţei soluţionării cauzei este consecinţa admiterii excepţiei necompetenţei materiale invocate din oficiu, ulterior închiderii dezbaterilor, repunerea cauzei pe rol fiind motivată de necesitatea discutării competenţei materiale a instanţei.

Or, efectul omisiunii de a invoca necompetenţa materială a tribunalului până la primul termen de judecată, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe, este competenţa instanţei iniţial învestite de a soluţiona cererea menţionată.

De lege lata, declinarea competenţei ulterior închiderii dezbaterilor şi repunerii cauzei pe rol nu mai este cu putinţă, o dată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa acestei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează cererea reclamantului privind obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale să recunoască diploma de licenţă eliberată de Universitatea A. pe numele B.

Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume criteriul rangului autorităţii care a emis ori încheiat actul şi criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 81/2010 prevăd că Ministerul Educaţiei Naţionale este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.

În raport cu obiectul prezentei cauze, care priveşte obligarea unei autorităţi publice centrale, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale, de recunoaştere a unei diplome de licenţă, competenţa de soluţionare a cauzei urmează să fie stabilită exclusiv în raport cu criteriul locului ocupat de această autoritate publică pârâtă în sistemul administraţiei publice, revenind, astfel, curţii de apel.

În fine, în raport cu motivele reţinute de Curtea de apel în sentinţa pronunţată, Înalta Curte constată că instanţa învestită prin declinare nu poate exercita un control judiciar asupra hotărârii de declinare, aceasta neaflându-se într-o cale de atac nu se poate comporta ca o atare instanţă.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Învăţământului Giurgiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de ED