Suspension of administrative act: failure to prove well-justified case and imminent damage under Law No. 554/2004.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/32/2013, aşa cum a fost precizată în cadrul procedurii de regularizare efectuată conform art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor până la soluţionarea acţiunii de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 27 august 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi a suspendat în privinţa reclamantului, executarea Anexei nr. 1 - Norme privind autorizarea şcolilor de conducere şi a instructorilor auto - aprobate prin Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de ministrul transporturilor, publicat în M. Of. nr. 267 bis/13.05.2013 până la pronunţarea instanţei de fond, respingând cererea de suspendare în privinţa celorlalte anexe ale Ordinului nr. 733/2013.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii reclamantului, ca nefondată.

Recurentul arată că prima instanţă a interpretat în mod greşit prevederile O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, şi în mod special dispoziţiile art. 62 din acest act normativ; că Ministerul Transporturilor a emis ordinul contestat în temeiul atribuţiilor acestuia de autoritate de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, conferite de prevederile art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, coroborate cu prevederile art. 62, 63 şi 64 din acelaşi act normativ, precum şi cu cele art. 4 alin. (4) pct. 55 din H.G. nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului.

În opinia recurentului, actul atacat se bucură de o aparenţă de nelegalitate, fiind emis în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare în momentul emiterii acestuia, respectiv dispoziţiile art. 62 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările.

De asemenea, recurentul a susţinut că nici condiţia prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, la dosar neexistând dovezi care să demonstreze îndeplinirea acestei condiţii.

În ce priveşte suspendarea Anexei nr. 1 la ordin, apreciază recurentul-pârât că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a cazului bine justificat şi a pagubei iminente, instanţa neanalizând cea de-a doua condiţie.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 octombrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În interesul recurentului Ministerul Transporturilor şi în baza prevederilor art. 61 - 63, coroborat cu art. 148 C. proc. civ., republicat, a formulat cerere de intervenţie accesorie Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor autorizaţi din România - C.O.T.A.R., reprezentativă pentru sectorul de activitate "transporturi rutiere Intervenienta C.O.T.A.R. a solicitat admiterea cererii de intervenţie şi a recursului declarat de Ministerul Transporturilor, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii formulate de intimatul - reclamant.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instrucţiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de Curtea de apel că, în speţă, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, iar aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii ordinului contestat nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele recurentului sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susţinerilor din cerere privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat.

În consecinţă, se apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, această măsură provizorie nefiind justificată cu atât mai mult cu cât între timp s-a soluţionat definitiv şi acţiunea în anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013, prin Sentinţa nr. 36 din 14 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2013.

De asemenea, Înalta Curte, în temeiul art. 67 C. proc. civ., va admite cererea de intervenţie accesorie în favoarea Ministerului Transporturilor, formulată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., republicat, şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare a executării Anexei 1 aprobate prin Ordinul nr. 733/2013, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 141 din 27 august 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Anexei 1 aprobate prin Ordinul nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Confederaţia Operatorilor şi Transporturilor Autorizaţi din România.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT