Appeal annulled as procedurally null for failure to state cassation grounds; intervention denial stands

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea prime instanţe

Prin Încheierea din data de 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de A. SA în interesul intimatei SC B. SA, reţinând că petenta nu justifică un interes în formularea cererii, în înţelesul art. 61 din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (solicitându-se anularea unei documentaţii de urbanism, prin urmare cererea nu are caracter patrimonial) şi în considerarea buletinului procedurii de insolvenţă din 20.02.2014 în care se arată că A. SA are calitate de creditor al SC B. SA sub condiţia suspensivă a dovedirii relaţiilor comerciale între A. SA şi SC A. SA

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. SA, afirmând că situaţia avută în vedere de instanţă s-a schimbat, întrucât din Tabelul definitiv consolidat publicat în 27.05.2014 rezultă faptul că nu deţine o creanţă sub condiţie, ca atare este creditor al intimatei-pârâte SC B. SA

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

5. Procedura derulată în recurs

În raport cu prevederile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii de respingere în principiu a cererii de intervenţie se judecă în cel mult 10 zile de la înregistrare, interval care exclude, în mod obiectiv, parcurgerea etapelor procedurii de filtrare a recursurilor reglementate în art. 493 din C. proc. civ., motiv pentru care s-a acordat termen în şedinţă publică, la data de 28 ianuarie 2015, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

1.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Astfel, recurenta nu indică şi nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute acest text de lege, afirmând doar că situaţia avută în vedere de prima instanţă s-a schimbat, potrivit tabelului invocat.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), în privinţa numelui, prenumelui şi domiciliul părţii, şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) în privinţa taxei judiciare de timbru sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de A. SA împotriva încheierii de şedinţă din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de ED