Attribution of delay in breaching the 18-month FEADR installation aid deadline: administrative fault versus farmer fault

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantele A., A. Întreprindere Individuală prin reprezentant legal A., au solicitat în contradictoriu cu MADR - APDRP CRPDRP 2 Sud Est Constanţa - OJPDRP Vrancea, anularea adresei nr. x din 6 august 2013 emisă de CRPDRP 2 Sud Est Constanţa prin care li s-a adus la cunoştinţă neîncheierea contractului de finanţare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 55 din 26 februarie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile netimbrării capătului privind obligarea la plata daunelor materiale şi lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtelor CRPDRP 2 Sud Est Constanţa şi OJPDRP Vrancea, ca nefondate.

Curtea de apel a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Pescuit, având ca obiect anulare act administrativ, şi în consecinţă a dispus anularea adresei nr. x din 6 august 2013, emisă de CRPDRP 2 Sus Est Constanţa, obligând pârâta APDRP la semnarea contractului de finanţare C112011224100096 în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancţiunea unei penalităţi de 10 RON, pentru fiecare zi de întârziere şi pârâtele la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 55 din 26 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În motivarea recursului se arată că arată că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material ceea ce atrage casarea acesteia în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010 şi respingerea acţiunii.

Astfel, se susţine că au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE 1974/2006, precum şi cele corespunzătoare din Fişa tehnică şi din Ghidul solicitantului pentru măsura 112 prin faptul că recurenta a fost obligată să încheie contractul de finanţare cu depăşirea termenului maxim de 18 luni de la instalarea reclamantei, în condiţiile în care culpa depăşirii termenului aparţine fermierului şi nu autorităţii.

Se arată că reclamanta s-a instalat ca tânăr fermier la data de 28 noiembrie 2011 şi, conform Ghidului solicitantului pentru măsura 112, avea obligaţia să depună cererea de finanţare în maxim 12 luni de la data înfiinţării iar contractul de finanţare trebuia încheiat cel târziu până la data de 28 mai 2013 (18 luni de la instalare). Deşi termenul cererii era de 12 luni, reclamanta trebuia să depună cererea imediat după instalare, respectiv în sesiunea a doua a anului 2011 (care a avut loc în perioada 20 noiembrie 2011 - 13 ianuarie 2012) dar, asumându-şi riscul depăşirii termenului de 18 luni, a depus-o în prima sesiune a anului 2012.

Se susţine că, distinct de depăşirea termenului, instanţa nu a ţinut cont că suma alocată finanţării pentru prima sesiune a anului 2012 a fost consumată ceea ce ar însemna că finanţarea ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat şi nu din fonduri europene.

1.4. Întâmpinarea

Intimata A. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, pe de-o parte, termenul de 18 luni este de recomandare iar pe de alta, nu are nicio culpă în depăşirea acestuia. Obligaţia respectării termenului de 18 luni revine autorităţii recurente, obligaţia intimatei fiind aceea de a depune cererea de finanţare în termen de cel mult 12 luni de la data instalării, termen respectat de intimată. Prin urmare, recurenta îşi invocă propria culpă.

În ce priveşte depăşirea plafonului de finanţare, intimata invocă prevederile pct. 2.3 din Ghidul solicitantului care obligau recurenta la o selecţie a proiectelor eligibile şi nu la respingerea pentru depăşirea termenului de 18 luni.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi a întâmpinării, având în vedere raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 13 alin. (4) teza I din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), "Decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispoziţiile în vigoare în statele membre".

Termenul de 18 luni a fost depăşit deoarece a început să curgă la data de 28 noiembrie 2011, când reclamanta s-a instalat ca tânăr fermier, şi s-a împlinit la data de 28 mai 2013; până la această din urmă dată, contractul de finanţare nu a fost încheiat.

Este necontestat că proiectul intimatei întruneşte toate condiţiile pentru finanţare, singurul motiv pentru care contractul de finanţare nu a fost încheiat fiind depăşirea termenului de 18 luni.

Aşa cum bine a observat însă prima instanţă, depăşirea termenului nu s-a datorat reclamantei intimate ci autorităţii recurente.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului pentru Măsura 112 (Ghidul), intimata avea obligaţia să depună cererea de finanţare într-un termen de maxim 12 luni de la instalare, termen care a fost respectat, cererea fiind depusă la data de 20 iunie 2012 (aspecte necontestate de recurentă).

Din acest moment, încheierea contractului de finanţare nu a mai depins de intimată ci de autoritatea recurentă care avea obligaţia să evalueze proiectul (documentaţia şi situaţia la faţa locului) şi să stabilească dacă este sau nu eligibil, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat potrivit raportului dat publicităţii la data de 04 martie 2013, proiectul fiind considerat eligibil.

Dacă suma alocată finanţării pentru prima sesiune a anului 2012 era consumată (aşa cum se afirmă în cuprinsul cererii de recurs), proiectul trebuia supus selecţiei potrivit Ghidului, ceea ce nu s-a întâmplat, recurenta lăsând să se împlinească termenul de 18 luni pentru a comunica apoi intimatei că, pentru acest singur considerent (depăşirea termenului), contractul de finanţare nu poate fi încheiat.

În consecinţă, culpa depăşirii termenului aparţine recurentei.

Se înlătură apărarea părţii referitoare la faptul că intimata avea posibilitatea să depună cererea de finanţare în ultima sesiune a anului 2011 (pentru a-şi optimiza şansele) deoarece, deşi exista această posibilitate, ea nu era obligatorie, singura obligaţie fiind cea de depunere a cererii în cel mult 12 luni de la instalare. Or, după cum s-a arătat, această obligaţie a fost îndeplinită de parte.

Aşa fiind, văzând că sentinţa a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale, motiv de recurs invocat de recurentă (art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010) nefiind incident în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 55 din 26 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. Întreprindere Individuală.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT