Return of security deposit for suspension of tax assessment after final judgment without damages claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the tax administration as unfounded, thereby upholding the first-instance decision that ordered the return of the security deposit to the company that had requested the suspension of tax enforcement. The dispute concerned a request for the restitution of a guarantee deposited to suspend the execution of a tax assessment decision and an inspection report pending the final outcome of the underlying litigation. Relying on Article 7231 paragraph 3 of the Civil Procedure Code, the court held that the deposit must be returned once the judgment on the merits became final and irreversible, provided the creditor did not file a claim for damages from the guarantee within 30 days of the final judgment. The court ruled that the administration's argument regarding unpaid tax debts was irrelevant because the security served strictly to cover potential damages caused by the suspension measure, not as a general guarantee for all tax liabilities.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 7231 alin. (3) din C. proc. civ, art. 3041 din C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 7231 alin. (3) C. proc. civ, art. 7231 C. proc. civ; Return of security deposit for suspension of tax assessment after final judgment without damages claim: Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
La data de 19 mai 2015, SC "A." SRL a solicitat restituirea cauţiunii consemnată în dosarul nr. x/46/2012 având ca obiect suspendarea efectelor deciziei de impunere din 7 mai 2012, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală din 07.05.2012, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 292/F-CONT din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a suspendat decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală menţionate, până la pronunţarea instanţei de fond.
Recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova împotriva acestei sentinţe a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4.914 din 10.04.2013.
Ulterior, prin Sentinţa nr. 124/F-Cont din 15 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/46/2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată pe fondul cauzei, de către reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1.144 din 12 martie 2015, a respins, ca nefondat, recursul formulat de SC "A." SRL, împotriva Sentinţei nr. 124/F-Cont din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 19 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de petenta SC "A." SRL, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş şi s-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 30.000 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, raportat la dispoziţiile art. 7231 alin. (3) din C. proc. civ., că nu a fost formulată cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv 12 martie 2015 şi nici nu s-a dispus până în prezent vreo măsură în legătură cu restituirea cauţiunii.
Recursul
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Finanţelor Publice Argeş (în substituirea Autorităţii Naţionale a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, reorganizate prin H.G. nr. 520/2013 şi O.U.G. nr. 74/2013) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut că, în cauză, bugetul general al statului a fost prejudiciat prin suspendarea executării obligaţiilor fiscale datorate de societatea reclamantă, iar societatea înregistrează obligaţii neachitate, care pot fi acoperite parţial prin suma consemnată.
S-a mai arătat că instituţia recurentă nu a menţionat, în mod expres, faptul că nu doreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de restituire a cauţiunii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Temeiul juridic al cererii intimatei-reclamante l-a constituit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauţiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiţii imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă şi, în al doilea rând, partea interesată, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune.
Cauţiunea a fost instituită ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină şi să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părţi.
În cazul actelor administrativ-fiscale cauţiunea se plăteşte în vederea soluţionării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, cu ocazia soluţionării cererii de restituire, a verificat îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii, reţinând, în mod corect, că hotărârea de fond este irevocabilă, că partea interesată, respectiv recurenta, nu a făcut dovada formulării unei cereri pentru plata de despăgubiri, în termenul legal de 30 de zile, din suma achitată cu titlu de cauţiune.
Împrejurarea că recurenta invocă debite neexecutate pe care intimata le are la bugetul de stat, nu are relevanţă raportat la dispoziţiile art. 7231 C. proc. civ., în condiţiile în care cauţiunea nu reprezintă o garanţie instituită pe numele creditoarei - recurente, în general, cu privire la orice obligaţii fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanţă
De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispoziţiile noului C. proc. civ. (republicat), care în art. 1064 alin. (4) prevăd expres că dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către instanţa de judecată
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 19 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2016.
Procesat de ED