Mandatory administrative response deadline for destruction of confiscated tobacco and non-compliance with fiscal procedural obligations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2013, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor să soluţioneze cererea administrativă privind emiterea unei decizii în legătura cu:

a) preluarea în vederea distrugerii a produselor reprezentând: (i) ţigarete din producţie proprie, destinate comercializării pe piaţa internă şi externă şi care nu mai întrunesc condiţiile cerute de lege pentru a fi eliberate consumului, (ii) ţigarete din producţie proprie returnate în vederea distrugerii, (iii) ţigarete, tutun şi alte materiale confiscate de către autorităţile competente ale statului şi preluate în vederea distrugerii de către fostul antrepozitar autorizat SC A. SA, aflate în depozitele fostului antrepozit fiscal al SC A. SA, situate în incinta fostelor fabrici de ţigarete, Sucursala - B. Sfântu Gheorghe, cu sediul în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi Sucursala - B. Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău;

b) preluarea stocului de tutun, ţigarete şi materiale auxiliare confiscate de Garda Financiară Buzău şi lăsate în custodie până la soluţionarea de către Tribunalul Prahova, secţia penala, a dosarului penal nr. x/2009 şi a stocului de tutun şi a instalaţiei artizanale destinată confecţionării de ţigarete lăsate în custodie până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. x/2006 instrumentat de D.I.C.O.T., aflate în depozitele fostului antrepozitar autorizat, SC A. SA, situate în incinta fostei fabrici de ţigarete Sucursala - B. Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.

A solicitat, de asemenea, obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor la plata cheltuielilor de judecata.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 73 din data de 14.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, cu în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; a fost obligată pârâta ANAF să soluţioneze cererea reclamantei înregistrată la pârâtă din 27.05.2013.

A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta ANAF a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei instanţei de fond susţinându-se în esenţă că aceasta este lipsită de temei legal, instanţa de fond pronunţându-se ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor legale din domeniu.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că pârâta nu a soluţionat în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii din 27.05.2013 fără să reţină faptul că solicitările din adresă au fost soluţionate prin deciziile emise de fosta Autoritate Naţională a Vămilor, respectiv prin Decizia din data de 30.11.2010 emisă în temeiul dispoziţiilor art. 20665 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi pct. 18 alin. (5) din Titlul VII al Normelor metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prin care se admite distrugerea cantităţilor de tutun confiscat şi preluat în custodie de reclamantă, decizie care nu a fost pusă în aplicare de către intimata-reclamantă din motive imputabile ei.

Consideră recurenta-pârâtă că societăţii intimate i s-a răspuns şi i-au fost admise solicitările prin Decizia de distrugere din 30.11.2010 care cuprindea atât prevederile legale cât şi posibilitatea de distrugere a ţigaretelor.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată susţinând că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 274 din vechiul C. proc. civ.

În drept recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 octombrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, pentru următoarele considerente.

În fapt, reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu cererea înregistrată din 27.05.2013 prin care a solicitat în temeiul art. 20665 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , preluarea în vederea distrugerii a produselor reprezentând ţigarete, tutun şi alte materiale din producţia proprie şi care nu mai pot fi eliberate consumului, precum şi preluarea în vederea distrugerii a tutunului, ţigaretelor şi materialelor auxiliare confiscate de către autorităţile abilitate ale statului şi lăsate în custodie până la soluţionarea unor cauze penale, motivat de faptul că, după data revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal, societatea nu mai întruneşte condiţiile legale pentru depozitarea, păstrarea şi distrugerea acestor produse.

Această cerere adresată recurentei-pârâte nu a primit nici un răspuns din partea acestei autorităţi, în cauză fiind incident termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. iar acţiunea prin care intimatul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ este circumscrisă prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 definesc nesoluţionarea unei cereri în termen legal, ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc. :

"(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, aceste termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate".

În speţă, judecătorul fondului a admis cererea intimatei-reclamante, reţinând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că termenul de 45 de zile prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate pentru soluţionarea cererii adresate pârâtei nu a fost respectat iar aceasta nu a fost soluţionată nici ulterior promovării acţiunii la instanţa.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect şi în temeiul dispoziţiilor legale incidente în cauză, judecătorul fondului a reţinut ca fiind întemeiată acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la soluţionarea cererii acesteia, înregistrată în 27.05.2013.

Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora răspunsul la cererea intimatei-reclamante l-ar constitui Decizia de distrugere din 30.11.2010 nu pot fi primite fiind nefondate având în vedere că această decizie este anterioară datei la care a fost formulată cererea, respectiv 27.05.2013.

Nefondate sunt şi criticile recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa de timbru aferentă acţiunii formulate.

Faţă de cele ce preced, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, potrivit art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 73 din 14 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.

Procesat de ED