Invalidity of ministerial recognition requirement for domestic university degrees; presumption of legality of official administrative acts.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Reclamantul A.,prin acţiunea precizată la 20.02.2014, a contestat răspunsul la adresa nr. 2479/14.03.2013 şi a solicitat obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi la recunoaşterea studiilor, a diplomei de absolvire a Facultăţii de Geografie a,,Universităţii B.", a actelor subsecvente şi a drepturilor ce decurg din acestea şi la validarea dosarului în vederea susţinerii examenului de definitivat şi de titularizare, fundamentându-şi cererea pe dispoziţiile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din LCA .

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 64 din data de 6 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi Ministerul Educaţiei Naţionale, având ca obiect obligaţia de a face.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că obligarea pârâţilor la recunoaşterea studiilor, a diplomei de absolvire a Facultăţii de Geografie a,,Universităţii B.,, a actelor subsecvente şi a drepturilor ce decurg din acestea şi la validarea dosarului în vederea susţinerii examenului de definitivat şi de titularizare excede obiectului acţiunii judiciare în contencios administrativ, cât şi soluţiilor pe care le poate da instanţa, conform art. 8 şi 18 din Lg. 554/2004.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut în esenţă că este îndreptăţit să îi fie recunoscută diploma de licenţă şi foaia matricolă, deoarece Inspectoratul Şcolar şi Ministerul Educaţiei Naţionale i-a respins cererea de înscriere la examenul de titularizare, nerecunoscându-i-se acest drept.

Diploma de licenţă este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-a pronunţa în sensul anulării/revocării actelor.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond, admiterea acţiunii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 al 1, pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatului

Intimatul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Mehedinţi a depus întâmpinare la data de 28 august 2014, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 7 octombrie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind corectă, însă pentru considerentele ce urmează.

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului A. de obligare a Ministerului Educaţiei Naţionale la recunoaşterea studiilor, a diplomei de licenţă şi a actelor subsecvente.

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi la reglementările legale relevante în cauză, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantului, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licenţă este un document oficial şi, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reţine că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.

Astfel, o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licenţă fiind un act administrativ care se bucură de prezumţia de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumţia de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, şi prezumţia de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind el însuşi titlu executoriu în baza căruia se iniţiază procedura executării silite cu obligaţia corelativă a adresanţilor de a respecta şi pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licenţă nu este desfiinţată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumţii menţionate, inclusiv prezumţia de legalitate, care presupune obligaţia celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta şi a pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

De altfel, în acest sens, practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie este constantă şi consolidată, cu titlu de exemplu fiind Deciziile nr. 2376/2010, nr. 17/2015, nr. 315/2015, nr. 686/2015, nr. 1898/2015, nr. 2306/2015, nr. 3528/2015, nr. 910/2016, nr. 1353/2016.

În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul unei acţiuni în realizarea dreptului, promovată în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi, pe una dintre căile reglementate de Legea nr. 554/2004, respectiv: anularea unui act administrativ, a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), obligarea la emiterea unui act sau la efectuarea unor operaţiuni administrative, contestarea refuzului nejustificat al autorităţii publice, fără a fi nevoie de intervenţia Ministerului Educaţiei Naţionale pentru "recunoaşterea diplomei de licenţă".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 64 din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.