Clawback contribution calculation: non-retroactivity of constitutional unconstitutionality of VAT inclusion in O.U.G. 77/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.04.2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea notificărilor din 31.10.2012 şi din 31.01.2013 privind plata contribuţiei prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 aferentă trimestrelor III şi IV din anul 2012.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3.676 din data de 22.11.2013 s-a admis cererea formulată de către reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; s-a anulat notificarea din 31.10.2012 referitoare la comunicarea datelor pentru contribuţia clawback pe trimestrul III 2012 şi notificarea din 31.01.2013 referitoare la comunicarea datelor pentru contribuţia clawback pe trimestrul IV 2012, emise de CNAS.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 8,3 RON.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut în esenţă următoarele critici:

- în mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pronunţată în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, care, potrivit art. 11 lit. C) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (1) din Constituţie, se aplică numai pentru viitor, fiind generală şi obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României;

- pentru Notificarea aferentă trimestrului III al anului 2012 erau aplicabile prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, completate prin O.U.G. nr. 110/2011, iar CNAS era obligată să aplice aceste dispoziţii legale, Decizia nr. 39/2013 fiind adoptată de Curtea Constituţională ulterior;

- începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.G. nr. 17/2012, unde CTt şi Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane RON;

- TVA se regăseşte în valorile consumului trimestrial individual. Consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza preţului de referinţă suportat din FNUASS care include şi TVA, iar, în această situaţie, consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS include şi TVA;

- reclamanta nu a fost prejudiciată de mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată, acesta fiind reglementat de dispoziţiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile şi în situaţia de faţă, astfel că reclamanta avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală naţională;

- în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente elaborată pe baza Listei cu denumiri comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligaţia de a plăti o contribuţie trimestrială, iar aceste medicamente se pot regăsi printre medicamentele prevăzute de dispoziţiile respective, în măsura în care au fost achiziţionate, consumate şi raportate în condiţiile legii de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011;

- recurenta a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului III şi IV 2012 în baza acestei liste de medicamente, acestea fiind raportate de către furnizorii de medicamente/servicii medicale la casele de asigurări de sănătate.

De asemenea, a precizat că toate documentele necesare decontării serviciilor medicale şi a medicamentelor, a unor materiale sanitare şi a dispozitivelor medicale în ambulatoriu, se certifică pentru realitatea şi exactitatea datelor prin semnătura reprezentanţilor legali ai furnizorilor.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru argumentele prezentate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2015, recursul a fost admis în principiu, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea prezentată de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii notificărilor din 31.10.2012 şi din 31.01.2013 privind plata contribuţiei prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 aferentă trimestrelor III şi IV din anul 2012.

Prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat cele două notificări, pentru motivele punctual reţinute ca întemeiate, şi anume: includerea TVA în baza de calcul în ambele trimestre şi eroarea strecurată în raportările aferente trimestrului III 2012, prin includerea unui cod de produs inexistent.

Soluţia primei instanţe este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului, şi răspunzând, în acelaşi timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta susţine faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 05.02.2013, prin care s-a stabilit neconstituţionalitatea sintagmei "care include şi TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de faţă, întrucât deciziile acestei instanţe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a ţării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privinţa notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizaţi de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în Monitorul Oficial al României.

Înalta Curte nu poate primi această susţinere a recurentei.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituţie trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curţii Constituţionale urmează să primească eficienţă în orice raport juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale care nu a fost definitiv soluţionat, fiind supus controlului judiciar, aşa cum este şi cazul de faţă.

Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar apreciază că decizia Curţii Constituţionale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în faţa instanţelor de contencios administrativ şi cărora le sunt incidente în continuare dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13.03.2012 a Curţii Constituţionale).

Noul context legal, determinat de constatarea neconstituţionalităţii parţiale a textului normativ analizat, nu poate fi ignorat doar pentru că decizia Curţii Constituţionale a fost adoptată ulterior emiterii notificărilor.

Ca atare, instanţa de control judiciar apreciază că este fondată critica intimatei referitoare la nelegalitatea valorii indicatorilor menţionaţi în notificarea contestată datorită includerii în valoarea vânzărilor de medicamente a taxei pe valoarea adăugată.

Viciul de constituţionalitate reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2012, în ipoteza în care determinarea contribuţiei trimestriale în raport cu valoarea medicamentelor care include şi taxa pe valoarea adăugată, echivalează cu un impozit la impozit şi este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, se răsfrânge implicit asupra actelor administrative contestate în cauză care se circumscriu ipotezei avute în vedere de instanţa de contencios constituţional.

În concluzie, Înalta Curte reţine că întemeiat prima instanţă a constatat existenţa acestui viciu de nelegalitate a actelor atacate, decurgând din aplicarea raţionamentului avut în vedere de Curtea Constituţională, în contextul în care, prin actele contestate, calculul contribuţiei trimestriale comunicate reclamantei s-a făcut prin raportare la consumul centralizat de medicamente care include TVA, aspect recunoscut expres chiar de recurenta-pârâtă.

Prin motivele de recurs formulate în cauză, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a susţinut că mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza preţului de referinţă suportat din FNUASS şi cum acest preţ include şi TVA, în mod firesc şi consumul înregistrat va include şi TVA.

Mai întâi, este de remarcat că motivele invocate de recurentă sunt contradictorii, deoarece, pe de o parte afirmă că, la calculul contribuţiei pe trimestrele IV 2012 nu a fost inclusă TVA, iar, pe de altă parte, recunoaşte că nu poate fi exclusă taxa din consumul centralizat de medicamente.

Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanţa constituţională care a statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma "care include şi taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională, o atare statuare neputând rămâne fără eficienţă juridică în cauza de faţă.

Susţinerile recurentei referitoare la dreptul reclamantei de deducere a TVA sunt lipsite de relevanţă, deoarece litigiul vizează legalitatea actelor contestate din perspectiva stabilirii contribuţiei clawback, iar nu problema existenţei ori exercitării de către intimata-reclamantă a dreptului de deducere a TVA, consacrat atât în dreptul intern, cât şi în legislaţia europeană.

În fine, în mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că, în ceea ce priveşte medicamentul având codul de identificare W 42577001, nu se poate identifica un produs în lista CANAMED, astfel încât valoarea consumului individual a fost denaturată cu valoarea de 6,81 RON aferentă acestui cod neidentificabil de produs.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că prima instanţa a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile normative incidente în cauza de faţă, situaţie în care nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 3.676 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.

Procesat de ED