Eligibility of school minibus acquisition as educational infrastructure under Measure 322 instead of public transport
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the rural development payment agency, leaving in force the Court of Appeal’s decision which annulled the agency’s refusal notification and affirmed the eligibility of the expenditure for a 14+1 passenger minibus. The dispute arose under administrative litigation regarding a funding application under Measure 322 of the National Rural Development Program (2007–2013), where the applicant foundation challenged the rejection of a cost related to a minibus intended to transport 32 children to an after-school social center in a rural area. The agency argued the cost was ineligible because the minibus was not for public transport in areas unattractive to private companies, as required by the Applicant’s Guide provision for public transport (Chapter 2.3, lit. b, pt. f). The Supreme Court held the appeal unfounded, ruling that the expenditure fell under the distinct eligibility criteria for the initial establishment and equipment of social service infrastructure (Chapter 2.3, lit. b, pt. d), interpreting the undefined term "educational infrastructure" to include the specific transport means necessary for the realization of the social service project aimed at preventing school abandonment.
Legislator headnote
AI generatedart. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Eligibility of school minibus acquisition as educational infrastructure under Measure 322 instead of public transport: Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea adresată iniţial Tribunalului Iaşi, reclamanta Fundaţia A. a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva notificării de respingere la plată a contravalorii mijlocului de transport reprezentând microbuz 14+1 persoane şi împotriva soluţiei de menţinere a punctului de vedere cu privire la neeligibilitatea mijlocului de transport.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 99 din data de 25 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Botoşani şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi pescuit 1 Nord Est, excepţie invocată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
S-a admis acţiunea reclamantei Fundaţia A., formulată în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Botoşani şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 1 Nord Est.
S-a dispus desfiinţarea notificării solicitantului din 18.06.2013 privind contestaţia depusă referitor la cererea de finanţare.
A fost constatată eligibilitatea cheltuielii cu privire la mijlocul de transport microbuz din cadrul Proiectului "Şcoala mai aproape de tine".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că scopul proiectului reclamantei vizează îmbunătăţirea accesului copiilor din zona rurală la serviciul de educaţie, serviciul de bază furnizat nefiind cel de transport, ci un serviciu social în favoarea copiilor pentru evitarea abandonului şcolar.
Ca atare, situaţiei reclamantei nu îi pot fi incidente dispoziţiile cap. 2.3. lit. B) pct. f din Ghidul Solicitantului, astfel că nu se impune verificarea în persoana acesteia a condiţiilor stipulate de acest text de lege.
Reclamantei însă i se aplică cap. 2.3. lit. B) pct. d din Ghidul Solicitantului, potrivit căruia sunt eligibile cheltuielile privind prima înfiinţare şi dotarea infrastructurii aferente serviciilor sociale precum centrele de îngrijire copii, bătrâni şi persoane cu nevoi sociale. Reclamanta urmăreşte organizarea unui centru de timp after school, iar achiziţionarea mijlocului de transport care asigură transportul şcolar face parte din noţiunea de infrastructură educaţională.
Documentaţia Măsurii 322 pentru perioada 2007 - 2013 nu detaliază noţiunea de infrastructură educaţională, fiind atributul pârâtelor de a interpreta această noţiune, însă Curtea a apreciat că achiziţionarea unui mijloc de transport pentru asigurarea transportului şcolar este inclusă în această noţiune, cu atât mai mult cu cât specificul proiectului propus nu poate fi realizat fără acest mijloc.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut în esenţă că, potrivit Ghidului Solicitantului, mijlocul de transport reprezintă o cheltuială eligibilă doar în măsura în care acesta ar fi destinat transportului public pentru comunitatea locală în zonele unde o astfel de investiţie nu este atractivă pentru companiile private.
În speţă, microbuzul este destinat transportului a 32 de copii la şi de la centrul tip after school. A doua condiţie, ca investiţia să fie indispensabilă pentru întreaga comunitate, să vină în sprijinul rezolvării unei importante nevoi sociale a comunităţii, nici ea nu este îndeplinită, microbuzul având o destinaţie restrânsă.
Fără a nega importanţa socială şi scopul caritabil al proiectului propus de reclamanta intimată, recurenta a arătat că dispoziţiile Ghidului Solicitantului sunt de strictă interpretare şi aplicare, condiţiile fiind impuse pentru accesarea finanţării nerambursabile prin prevederile Regulamentelor Europene şi ale PNDR.
A mai susţinut recurenta că reclamantei îi revine în exclusivitate obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate şi selecţie, precum şi cea de a prezenta documente justificative în acest sens.
Pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, nefiind suficientă îndeplinirea doar a unora dintre acestea.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatei
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 7 octombrie 2015, recursul a fost admis în principiu.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Notificarea solicitantului din 18.06.2013 prin care s-a respins contestaţia depusă de Fundaţia A. referitor la cererea de finanţare, respectiv prin care s-a respins la plată contravaloarea mijlocului de transport reprezentând microbuz 14 + 1 persoane.
Contestaţia formulată împotriva refuzului de plată a fost respinsă de autoritatea recurentă, care şi-a menţinut punctul de vedere în sensul că mijlocul de transport propus a se achiziţiona în cadrul proiectului nu corespunde condiţiilor prevăzute în Ghidul Solicitantului, cheltuiala aferentă acestuia nefiind eligibilă.
Autoritatea recurentă a avut în vedere precizările din Ghidul Solicitantului pentru accesarea Măsurii 322 - "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de baza pentru economia şi populaţia rurala şi punerea în valoare a moştenirii rurale" şi anume, pct. B lit. f) din lista indicativă a cheltuielilor eligibile:
"Achiziţionarea de microbuze care sa asigure transportul public pentru comunitatea locala în zonele unde o astfel de investiţie nu este atractiva pentru companiile private dar care este indispensabila pentru comunitate şi vine în sprijinul rezolvării unei importante nevoi sociale inclusiv construirea de staţii de autobuz".
Astfel, critica autorităţii recurente este centrată pe ideea caracterului neeligibil al cheltuielii propuse a se achiziţiona, în opinia acesteia, microbuzul reprezentând o cheltuială eligibilă doar în măsura în care acesta ar fi destinat transportului public pentru comunitatea locală în zonele unde o astfel de investiţie nu este atractivă pentru companiile private. Or, în speţa de faţă, microbuzul este destinat transportului a 32 de copii la şi de la centrul tip after school.
Din înscrisurile aflate la dosar şi anume documentaţia depusă în cadrul procedurii de finanţare a cererii formulate în accesarea măsurii 322: fişa de solicitare, memoriul justificativ şi documentaţia specifică, răspunsul reclamantei la solicitarea de informaţii suplimentare, rezultă însă, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, că scopul proiectului reclamantei vizează îmbunătăţirea accesului copiilor din zona rurală la serviciul de educaţie, serviciul de bază furnizat nefiind cel de transport, ci un serviciu social în favoarea copiilor pentru evitarea abandonului şcolar, astfel încât situaţia reclamantei se încadrează în lista indicativă a cheltuielilor eligibile la pct. B lit. d) din Ghidul Solicitantului:
"Prima înfiinţare şi dotarea infrastructurii aferenta serviciilor sociale precum centrele de îngrijire copii (creşe conform Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor şi alte centre de asigurare a serviciilor sociale conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale), bătrâni şi persoane cu nevoi speciale (conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale)".
Cum documentaţia Măsurii 322 pentru perioada 2007 - 2013 nu detaliază noţiunea de infrastructură educaţională, instanţa de fond în mod judicios a apreciat că achiziţionarea unui mijloc de transport pentru asigurarea transportului şcolar este inclusă în această noţiune.
Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 99 din 25 aprilie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.
Procesat de ED