Revision for conflicting judgments: distinct objects of payment offer validity versus enforcement costs defeat res judicata identity.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 7 noiembrie 2014, declinată la Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 28/Ap din 3 februarie 2015, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2013, solicitând ca în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. să se constate că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Sentinţa civilă nr. 1904/2014 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, menţinută prin Decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, hotărâri care prezintă autoritate de lucru judecat faţă de Hotărârea potrivnică 439/Ap/2014 pronunţată la data de 6 noiembrie 2014 de Tribunalul Satu Mare, toate fiind hotărâri pronunţate cu privire la acelaşi titlu executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că a solicitat anularea ultimei hotărâri.

Prin Decizia civilă nr. 365/2015-A din 20 mai 2015, Curtea de Apel Oradea a respins excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată de intimata B.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în întregime.

A obligat revizuentul A. să-i plătească intimatei B. suma de 2.600,59 RON cheltuieli de judecată în revizuire.

Prin încheierea din 2 iulie 2015, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Deciziei civile nr. 365/A/2015 a Curţii de Apel Oradea şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul Deciziei civile nr. 365/A/20 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2014, în sensul inserării în cuprinsul minutei şi dispozitivului Deciziei civile nr. 365/A/20 mai 2015 menţiunea:

"Cu recurs în 30 de zile de la comunicare", în loc de menţiunea "Definitivă" cum greşit s-a trecut.

Prin Decizia nr. 539 10 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 365/2015-A din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă şi a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Înalta Curte a reţinut că analiza cererii de faţă trebuie să pornească de la precizarea că obiectul dosarelor se referă la acelaşi titlu executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pricină soluţionată potrivit C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că această lege aplicabilă a guvernat această fază procesuală în integralitatea sa.

Pe de altă parte, principiul instituit în materia dreptului intertemporal este reglementat de art. 24 Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". Această dispoziţie tranzitorie reglementează orice succesiune viitoare de norme de procedură civilă, ivită după intrarea în vigoare a Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Instanţa de fond a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, prin prisma cerinţelor art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., reţinând că între cele două pricini pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect.

Instanţa de apel nu a argumentat lipsa identităţii de obiect a celor două cauze şi prin prisma împrejurării că în ambele situaţii este vorba de executarea silită a unei unice hotărâri judecătoreşti.

Astfel, analiza instanţei de apel cu privire la această condiţie de admisibilitate s-a rezumat la constatarea existenţei a două executări silite, respectiv a două contestaţii la executare, concluzionând asupra lipsei de identitate asupra obiectului litigiilor, fără a analiza obiectul executărilor silite. Având în vedere faptul că cele două dosare în care s-au pronunţat Decizia civilă nr. 439/Ap/2014 de către Tribunalul Satu Mare şi Sentinţa civilă nr. 1904/2014 a Judecătoriei Satu Mare, vizează executări silite efectuate în dosare diferite, dar care se referă la acelaşi titlu executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi faţă de dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza I şi art. 496 alin. (2) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia recurată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin Decizia civilă nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B. împotriva Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost menţinută în întregime. A fost obligat revizuentul să plătească intimatei suma de 2.600,59 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Hotărârea a cărei anulare se solicită prin cererea revizuentului a fost pronunţată în soluţionarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, număr sub care apare înregistrată contestaţia la executare formulată de debitorul A. al cărei obiect rezidă în anularea actelor de executare efectuate de executorul C. în Dosarul de executare nr. 324/2013 cu privire la executarea silită a Deciziei civile nr. 35/2012-A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea şi a Deciziei civile nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la cererea creditoarei B.. Contestaţia a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 1797/2014 din 18 aprilie 2014 a Judecătoriei Satu Mare în sensul admiterii acesteia, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare menţionat, sentinţă ulterior schimbată în tot în sensul respingerii contestaţiei la executare ca urmare a admiterii apelului prin Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare.

Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 este considerată de revizuent ca fiind potrivnică hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. x/2013, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1904 a Judecătoriei Satu Mare, prin care fusese respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul A., reţinându-se că au fost îndeplinite toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru oferta reală de plată, procesul-verbal fiind întocmit de executorul judecătoresc în conformitate cu dispoziţiile art. 1007 C. proc. civ. pentru acceptarea ofertei reale de plată, sub acest aspect, reţinându-se că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1006 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv condiţia ca oferta să fie făcută pentru întreaga prestaţie datorată. Apelul exercitat împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, acesta, la fel ca instanţa de fond, concluzionând că debitorul A. a făcut o ofertă reală de plată încă din data de 28 octombrie 2013, prin conduita sa debitorul a realizat executarea în natură a obligaţiei, în mod voluntar, prin plata acceptată de creditor, ceea ce a condus la întreruperea formelor de executare şi în cele din urmă se va finaliza cu încetarea executării silite în privinţa realizării obligaţiei prezentate în titlul executoriu, mai puţin cheltuielile de executare pentru care instanţa nu a fost învestită, iar obiecţiunile creditoarei legate de plata parţială şi nu integrală a creanţei au fost apreciate de tribunal ca fiind nejustificate, pe motiv că aceasta nu a refuzat oferta de plată, dimpotrivă a trimis mai multe fax-uri la ore diferite prin care a solicitat virarea sumei în contul indicat.

În speţă, curtea de apel a apreciat că susţinerile referitoare la existenţa triplei identităţi de elemente - părţi, obiect şi cauză - sunt neîntemeiate, astfel prin pronunţarea celei de a doua hotărâri, în soluţionarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, nicidecum nu s-a realizat lipsirea de efectele lucrului judecat a hotărârii anterioare pronunţate în soluţionarea Dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Satu Mare, fiind de observat că într-o primă judecată s-a stabilit în mod definitiv faptul că oferta reală de plată îndeplineşte condiţiile de validitate, motiv pentru care a fost respinsă cererea creditoarei B. privind desfiinţarea acesteia, iar prin demersul judiciar iniţiat în Dosarul nr. x/2013 s-a tins să se demonstreze nelegalitatea actelor de executare întocmite în dosarul execuţional al BEJ C., deschis la 30 septembrie 2013, sub nr. 324/2013. În acest din urmă dosar de executare a fost declanşată procedura de executare silită şi în cadrul acesteia a fost întocmită o expertiză contabilă pentru cuantificarea dobânzii datorate, acest proces fiind cel în care a fost tranşată întinderea prestaţiei datorate, precum şi câtimea cheltuielilor de executare, demers ce nu vine să contrazică ceea ce se statuase deja în litigiul anterior care a purtat, astfel cum s-a relevat mai sus, asupra validităţii ofertei reale de plată depuse la BEJ D. în Dosarul execuţional nr. 343 din 8 noiembrie 2013.

Arată instanţa că problema litigioasă nu fusese dezlegată în primul proces de o manieră aptă a pune obstacol pronunţării celei de a două hotărâri, în sensul de a fi desfiinţate formele de executare, cele statuate deja nefiind de natură a se repercuta cu efectul lucrului judecat în măsura în care nu au dat dezlegare problemei privind întinderea întregii datorii, inclusiv a cheltuielilor de executare, drept urmare exista posibilitatea readucerii ei în dezbaterea instanţei.

Pentru a fi sancţionată încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunţarea unei hotărâri ulterioare, în sensul anulării acesteia din urmă în cadrul procedurii reglementate pentru calea de atac extraordinară a revizuirii, este necesar ca statuările diferite a două instanţe să se facă în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză. Or, în speţă nu se regăsesc întrunite toate aceste cerinţe, atâta timp cât cele două hotărâri despre care se pretinde că ar fi inconciliabile nu au fost date în soluţionarea unor litigii ce poartă asupra aceluiaşi obiect, cunoscut fiind că identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiaşi beneficiu juridic, respectiv formularea aceleaşi pretenţii, fiind evident că beneficiul juridic urmărit nu este identic. După cum s-a mai relevat, în Dosarul nr. x/2013, debitorul contestă executarea silită iniţiată de creditoarea B. în Dosarul execuţional nr. 324/2013 al BEJ C., iar în al doilea dosar creditoarea solicită anularea ofertei reale de plată depusă de debitor în Dosarul nr. x/2013 al BEJ D., pe motiv că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de art. 1005 C. civ.

În raport de ansamblul argumentelor evocate, Curtea a concluzionat că, în speţă, nu este operantă autoritatea de lucru judecat, reieşită din cele două hotărâri pretins contrare, fiind important a se conchide că demersurile procesuale întreprinse în cele două cauze, şi anume contestarea formelor de executare în Dosarul înregistrat sub nr. 10052/296/2013 şi respectiv cererea de anulare a ofertei reale de plată înregistrată în Dosarul nr. x/2013 vizau într-adevăr activitatea de punere în executare a aceluiaşi titlul executoriu, însă reprezentau obiecte distincte.

Mai mult, formele de executare contestate aveau ca obiect şi cheltuieli de executare, cheltuieli cu privire la care prin Decizia civilă nr. 362/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare instanţa reţinuse că nu a fost învestită, iar aprecierea instanţei în sensul că în cele din urmă "se va finaliza cu încetarea executării silite în privinţa realizării obligaţiei prezentate în titlul executoriu, mai puţin cheltuielile de executare", nu reprezintă o tranşare a problemei privind întinderea datoriei, nefiind de natură a schimba datele problemei, atâta timp cât problema litigioasă în acel proces a reprezentat-o validitatea ofertei reale de plată, proces în care instanţa nu a fost sesizată cu vreo cerere privind întinderea obligaţiei de plată pentru ca mai apoi în litigiul soluţionat definitiv prin Decizia civilă nr. 439/A/2014 să apară problema autorităţii de lucru judecat, din perspectiva analizării cererii prin prisma dispoziţiilor art. 703 C. proc. civ., pentru că abia în acest din urmă litigiu chestiunea litigioasă supusă analizei a reprezentat-o dacă s-a realizat integral obligaţia de plată a creanţei prevăzute în titlul executoriu şi respectiv cea privind cheltuielile de executare.

Instanţa a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind în prezenţa unor procese potrivnice date cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

A arătat, de asemenea, că existenţa unor puncte de vedere diferite asupra aceluiaşi subiect, nu se constituie într-un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze, deoarece revizuirea nu reprezintă o modalitate deghizată pentru obţinerea redeschiderii unei proceduri soluţionate definitiv.

Împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, revizuentul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, desfiinţarea decizie recurate şi admiţând cererea, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., să se anuleze Decizia nr. 439/Ap/2014 din 6 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2013, potrivnică Sentinţei civile nr. 1904/2014, pronunţate la data de 25 aprilie 2014 de Judecătoria Satu Mare, menţinute prin Decizia civilă nr. 362/AP/2014 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2013.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu nerespectarea Deciziei nr. 539 din 10 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a constatat că cele două dosare în care s-au pronunţat Decizia civilă nr. 439/Ap/2014 de către Tribunalul Satu Mare şi sentinţa civilă nr. 1904/2014 a Judecătoriei Satu Mare, vizează executări silite efectuate în dosare diferite, dar care se referă la acelaşi titlu executoriu, reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Argumentele recurentului vizează faptul că în mod greşit s-a reţinut din nou de către Curtea de Apel Oradea că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa contrarietăţii de hotărâri.

Astfel, în ceea ce priveşte obiectul cauzei, recurentul arată că există identitate şi în ipoteza în care obiectul acţiunii este diferit, dacă din cuprinsul acţiunii rezultă că scopul final este acelaşi, condiţie îndeplinită în cauză.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că Sentinţa civilă nr. 1904 din 25 aprilie 2014 a Judecătoriei Satu Mare, menţinută prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 24 septembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, a constatat că recurentul este liberat de datorie şi că intimata creditoare nu mai are dreptul la alte pretenţii după ce a acceptat oferta reală de plată, iar ultima Hotărâre nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Satu Mare menţionează că recurentul trebuie să plătească creditoarei suma de 26.000 RON şi alte cheltuieli de executare. Această obligaţie de plată nu subzistă şi prin prisma faptului că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă la acest moment, titlul executoriu fiind executat de un an de zile. Debitul a fost achitat de către recurent prin oferta reală de plată, acceptată de către creditoare la 18 noiembrie 2013, primirea sumei de 100.00 Euro făcând dovada liberării de datorie.

În esenţă, recurentul susţine că deşi prin hotărâri definitive şi executorii s-a constatat încheiată executarea privind titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul Hotărârii potrivnice nr. 439/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare a fost pornită din nou executarea silită de către creditoarea B.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (1) pct. 2, art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 mai 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport, precum şi introducerea în cauză a moştenitoarei defunctului A. - E.

Părţile au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2017 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 22 noiembrie 2017, când cauza a fost amânată pentru data de 21 februarie 2018.

Prealabil soluţionării cererii de recurs, se impune analizarea cererii de suspendare a cauzei formulate de intimata B. în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care va fi respinsă, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel".

Acest caz de suspendare facultativă a judecăţii are în vedere ipoteza în care judecata cauzei depinde de stabilirea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, fiind necesar să se fi declanşat urmărirea penală cu privire la infracţiunea respectivă, iar aceasta să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea.

În speţă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de textul de lege mai sus menţionat, întrucât plângerea penală a fost formulată faţă de recurentul A., în prezent decedat, şi mai mult decât atât, prin comunicatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 se menţionează că s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, fără a se menţiona persoanele faţă de care s-a dispus această măsură.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice, fundamentul reprezentându-l instituţia autorităţii de lucru judecat.

Pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, obiect şi cauză; hotărârile să fi pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Efectul autorităţii de lucru judecat este reglementat de dispoziţiile art. 430 - 432 din noul C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2), "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părţi, obiect şi cauză.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 6 decembrie 2013 sub nr. 12551/296/2013, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea procesului-verbal încheiat în data de 18 noiembrie 2013 de către Biroul Executorilor Judecătoreşti F. în Dosar y/2013 şi, în consecinţă, anularea ofertei reale de plată efectuată de către debitor pentru suma de 443.560 RON cu titlu de debit, consemnată prin recipisa G. nr. 423287/1 din data de 5 noiembrie 2013 şi a sumei de 120.272 RON consemnata prin recipisa G. nr. 423290/1 din data de 5 noiembrie 2013, cu titlu de dobândă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1904/2014 din 25 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă în Dosarul nr. x/2013, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost respins prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1797/2014 din 18 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva executării silite iniţiate de intimata creditoare B., din cadrul Dosarului de executare nr. y/2013 BEJ C. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în Dosarul de executare nr. y/2013 BEJ C.

Prin Decizia civilă nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta B. împotriva acestei sentinţe şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva formelor de executare silită din Dosarul execuţional nr. y/2013 al BEJ C.

Contestatorul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 439/Ap din 6 noiembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2013, cerere respinsă prin Decizia civilă nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, împotriva căreia revizuentul a formulat recurs.

În esenţă, în motivele cererii de recurs, recurentul susţine că, deşi prin hotărâri definitive şi executorii, s-a constatat încheiată executarea privind titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1681/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul Hotărârii potrivnice nr. 439/Ap/2014 a Tribunalului Satu Mare, a fost pornită din nou executarea silită de către creditoarea B.

Motivele invocate de către recurent sunt nefondate, în condiţiile în care, prin Sentinţa civilă nr. 1904/2014 din 25 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă în Dosarul nr. x/2013, menţinută prin Decizia civilă nr. 362/Ap din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă nu s-a tranşat cu autoritate de lucru judecat cu privire la cuantumul dobânzii şi a cheltuielilor de executare datorate de debitorul A.

Nici critica referitoare la nerespectarea Deciziei de casare nr. 539 din 10 martie 2016 nu poate fi reţinută, la paginile 12 - 13 din decizia recurată, instanţa analizând cererea de revizuire prin raportare la faptul că dosarele vizează acelaşi titlu executoriu, respectiv Decizia nr. 1681/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de intimata B. în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. Cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta E. moştenitoarea lui A. împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca nefondat. În temeiul dispoziţiilor art. 453 din acelaşi cod, va obliga recurenta E. moştenitoarea lui A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de intimata B. în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurenta E. moştenitoarea lui A. împotriva Deciziei civile nr. 827/2016-A din 6 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta E. moştenitoarea lui A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM