Exclusion of High Court Jurisdiction for Monetary Claims Under 1 Million RON in Appeal Proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeş sub nr. xx/208/2015 din data de 20 aprilie 2015 SC "A." SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC "B." SRL rezilierea Contractului de Asociere în Participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 şi a Actului adiţional nr. 4024 din 1 aprilie 2004 la acest contract în ceea ce priveşte obiectul de exploatare a obiectivului "C.", obligarea pârâtei la predarea în posesie şi în stăpânirea de fapt a imobilelor înscrise în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane cu nr. top 47 - Băile Herculane teren intravilan de 762 mp sub A1 şi nr. top 47 Băile Herculane cadastral C1 D. actuala C. a cărui proprietar este SC "A." SRL, radierea din CF nr. 30 254 Băile Herculane a menţiunilor privind sarcinile referitoare la Contractul de Asociere în participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000, obligarea pârâtei să achite debitul restant constând într-un procent de 25% din profitul realizat de aceasta, dar nu mai puţin de 3% din cifra de afaceri anuală privind exploatarea Băii Diana, în conformitate cu prevederile art. 13 şi art. 14 din Contractul de Asociere în Participaţiune nr. 4522/26 septembrie 2000, începând cu data de 31 martie 2010 şi până în prezent, inclusiv dobânda legală şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 485 din 24 martie 2017,pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă reconvenţională SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţională SC "B." SRL; s-a dispus rezilierea Contractului de Asociere în participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 şi a Actului adiţional nr. 4024 din 1 aprilie 2004 la acest contract, în ceea ce priveşte obiectul de exploatare a obiectivului C., Herculane; a fost obligată pârâta-reclamantă reconvenţională SC "B." SRL la predarea către reclamanta-pârâtă reconvenţională SC "A." SRL în posesie şi în stăpânirea de fapt a imobilului înscris în CF 30254 Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane) cu nr. top 47 Băile Herculane teren intravilan de 762 mp de sub A1 şi nr. top 47 Băile Herculane, cadastral C1 D. - Actual C. de sub A1.1.; s-a dispus radiera din CF 30254 Băile Herculane (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 11 Băile Herculane) a menţiunilor privind sarcinile referitoare la Contractul de Asociere în Participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000; s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâtă reconvenţională SC"A." SRL privind obligarea pârâtei-reclamantă reconvenţională SC"B." SRL la plata debitului restant constând într-un procent de 25% din profitul realizat de aceasta, dar nu mai puţin de 3% din cifra de afaceri anuală privind exploatarea Băii Diana, în conformitate cu prevederile art. 13 şi art. 14 din Contractul de Asociere în participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000 începând cu data de 31 martie 2010 şi până la data formulării acţiunii, inclusiv dobânda legală; s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţională SC "B." SRL; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională SC "A." SRL la plata sumei de 171.656 RON, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, către pârâta-reclamantă reconvenţională SC "B." SRL; s-a respins în rest ca neîntemeiată cererea reconvenţională; în baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1/A/2018 din 8 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 485 din 24 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată în sensul obligării pârâtei reclamantă reconvenţională SC B. SRL faţă de reclamanta pârâtă reconvenţională SC A. SRL la plata diferenţei de debit restant în sumă de 7.544,14 RON, conform art. 13 şi 14 din Contractului de asociere în participaţiune nr. 4522 din 26 septembrie 2000, pentru perioada 31 martie 2010 şi până la data formulării acţiunii, inclusiv dobânda legală.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.

S-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă SC B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 485 din 24 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL

A fost obligată intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 3.553 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

Împotriva deciziei menţionate anterior, a declarat recurs recurenta-pârâtă SC B. SRL

Prin adresa din 18 aprilie 2018, Tribunalul Caraş-Severin a înaintat dosarul cauzei spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Caraş-Severin, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, astfel cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 21 din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, reţinându-se că prin precizarea de acţiune, înregistrată la data de 11 mai 2015 în faţa primei instanţe, reclamanta şi-a precizat pretenţiile pentru petitul principal, la suma de 70.000 RON, ca efect al rezilierii contractului de asociere în participaţiune, respectiv a precizat pretenţiile referitoare la petitul accesoriu privind dobânzile legale, la suma de 100.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Caraş-Severin revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Timişoara, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursurilor, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1/A/2018 din 8 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2018.

Procesat de GGC - LM