Competence for recourse against Tribunal appellate decision lies with Court of Appeal, not Supreme Court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2017 pe rolul Judecătoriei Brăila reclamanta A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC B. SRL.

Prin încheierea din 22 februarie 2017, Judecătoria Brăila, secţia civilă a anulat cererea formulată de reclamanta A., având în vedere că prin rezoluţia din data de 1 februarie 2017 instanţa a pus în vedere reclamantei să depună înscrisurile doveditoare într-un exemplar, în completare, să indice următoarele: pe cine înţelege să cheme în judecată, de la cine solicită obligarea la plată, obiectul cererii, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere iar pentru martori, numele, prenumele şi adresa de domiciliu/reşedinţă, sub sancţiunea anulării cererii.

Faţă de faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit în termenul de 10 zile obligaţiile fixate în sarcina sa prin rezoluţia judecătorului, Judecătoria Brăila a procedat la anularea cererii.

La data de 3 martie 2017, reclamanta A. a formulat cerere de reexaminare, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ. solicitând ca instanţa să revină asupra măsurii anulării acţiunii dispusă prin încheierea din 22 februarie 2017.

Prin încheierea din 13 aprilie 2017 a Judecătoriei Brăila, secţia civilă, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamanta A.

Reclamanta A. a declarat apel împotriva încheierii din 13 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Brăila, secţia Civilă, iar prin Decizia civilă nr. 642 din 28 iunie 2017, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins ca inadmisibil apelul, dispunând totodată să rămână în sarcina statului cheltuielile privind ajutorul public judiciar acordat reclamantei.

La data 26 iulie 2017, reclamanta A. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 642 din 28 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL pentru a i se aproba să plătească cheltuielile către aceasta, în calitate de mandatar al Asociaţiei de proprietari nr. 694, la data vânzării apartamentului proprietatea sa.

Prin Decizia civilă nr. 142/R din 4 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în apel, într-o cerere de competenţa judecătoriei în primă instanţă.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Galaţi, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 642 din 28 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2018.

Procesat de GGC - LM