Reconstitution of missing case file records; evidentiary sufficiency under Article 583 of the Code of Civil Procedure.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la data de 22 septembrie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş a solicitat refacerea înscrisurilor lipsă din Dosarele nr. x/1997 şi nr. y/1997 ale Tribunalului Mureş.

Prin Sentinţa nr. 56 din 29 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş, dispunându-se refacerea înscrisurilor lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş - raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul ing. B., precum şi a înscrisului lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş, conexat la Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş - cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997, fiind respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că în baza temeiului de drept indicat de reclamant - art. 583 alin. (2) vechiul C. proc. civ., acesta a solicitat părţilor între care s-au purtat litigiile care au generat înscrisurile a căror refacere se solicită, precum şi avocaţilor care au reprezentat părţile, atât depunerea unor copii de pe înscrisurile a căror refacere se solicită în dosar, cât şi a altor înscrisuri care confirmă existenţa înscrisurilor obiect al litigiului.

Ţinând astfel cont de înscrisurile depuse, Tribunalul a reţinut că existenţa raportului expertiză tehnică, întocmit de expertul ing. B. şi a completării la raportul de expertiză este confirmată de poziţia procesuală avută de părţile litigante, care niciuna nu neagă existenţa acestor înscrisuri, coroborat cu cele consemnate în încheierile de şedinţă din Dosarul nr. x/1997.

Cu privire la cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997 s-a constatat că existenţa acesteia este confirmată de poziţia părţilor care, de asemenea, nu neagă existenţa acestor înscrisuri, coroborată cu întâmpinarea din Dosarul nr. x/1997, depusă de pârâtă.

Cu privire la înscrisurile menţionate, instanţa a reţinut că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 583 C. proc. civ., subînţeleasă din modul de redactare a textului, aceea de a fi existat aceste înscrisuri, precum şi condiţia ca dosarele sau înscrisurile să fie dispărute, în contextul în care nu se regăsesc în cuprinsul Dosarului nr. y/1997, ataşat la Dosarul nr. x/1997.

În ceea ce priveşte încheierile din 17 aprilie 1998 şi 29 ianuarie 1999, emise în Dosarul nr. x/1997, instanţa a reţinut că în cazul lor nu este îndeplinită condiţia ca ele să fie dispărute, în condiţiile în care în cuprinsul Dosarului nr. z/1997, ataşat la Dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la fila 130 se află încheierea din 17 aprilie 1998, iar la fila 175, încheierea din 29 ianuarie 1999.

În ceea ce priveşte cererea de refacere a Dosarului nr. y/1997, ataşat la Dosarul nr. x/1997 şi a altor acte doveditoare existente în acest dosar, instanţa a observat că cererea de chemare în judecată în dosarul nr. x/1997 a fost depusă la data de 25 noiembrie 1997, iar la data de 23 ianuarie 1998, Dosarul nr. x/1997 a fost conexat la Dosarul nr. x/1997. Potrivit Tribunalului, în aceste condiţii, ulterior acestui moment probele administrate în aceste două Dosare nr. y/1997 şi nr. x/1997 sunt comune, neexistând alte acte doveditoare administrate în Dosarul nr. x/1997.

Cât priveşte alte acte doveditoare depuse în Dosarul nr. x/1997, anterior acestui moment, instanţa a reţinut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că singurul înscris la care se face referire este Contractul de execuţie lucrări nr. 473/15.12.1995, care însă se regăseşte în Dosarul nr. x/1997, astfel că acesta nu reprezintă înscris dispărut.

O eventuală susţinere a reclamantei, potrivit căreia s-au depus şi alte înscrisuri nu a fost primită, din moment ce în cererea de chemare în judecată nu se menţionează despre depunerea lor, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 583 C. proc. civ., subînţeleasă din modul de redactare a textului, aceea de a fi existat aceste înscrisuri la dosar. În plus, s-a apreciat că este greu de acceptat că într-un interval atât de scurt de timp 25 noiembrie 1997 - 23 ianuarie 1998, cât Dosarul nr. x/1997 a avut o existenţă de sine stătătoare să se fi depus şi alte înscrisuri, dat fiind faptul că în acest dosar a avut loc un singur termen 16 ianuarie 1998, aspect ce rezultă din citaţia de la fila 77 dosar, până la care nu s-a încuviinţat nicio probă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Societatea A. SRL, solicitând anularea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost precizată la data de 23 septembrie 2014, refacerea în integralitate a Dosarului nr. x/1997 a Tribunalului Mureş, în cadrul căruia nu se mai regăsesc următoarele înscrisuri: Dosarul nr. x/1997, conexat la Dosarul nr. x/1997, în conţinutul căruia trebuie să se regăsească toate înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată a cărei refacere s-a dispus de către prima instanţă - facturi, chitanţe, contracte, acte tehnice, modalităţi de calcul, întâmpinare, citaţii, încheieri etc.

Prin Decizia civilă nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei nr. 56 din 29 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că ceea ce contestă apelanta este respingerea cererii de reconstituire în privinţa altor înscrisuri doveditoare, sens în care în motivarea cererii de apel a arătat înscrisurile a căror refacere a fost omisă de tribunal.

Trecând de ambiguitatea categoriei de "alte acte doveditoare", indicată în cererea de refacere de apelantă şi individualizată ulterior, instanţa a reţinut că înscrisurile indicate în cererea de apel nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 583 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, modificarea deciziei atacate ca fiind nelegală şi nefondată, în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să fie admis apelul astfel cum a fost formulat, anularea în parte a Sentinţei nr. 56 din 29 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în Dosarul nr. x/2014 şi admiterea cererii introductive astfel cum aceasta a fost precizată la data de 23 septembrie 2014.

În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate, recurenta arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea acestora, recurenta precizează că susţinerile primei instanţe cu privire la nerefacerea următoarelor înscrisuri este neîntemeiată, respectiv: citaţia pentru termenul de judecată din 17 aprilie 1998; chitanţa vizând dovada plaţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar; completarea de acţiune depusa la data de 17 aprilie 1998, cu lista facturilor aferente în baza cărora şi-au întemeiat pretenţiile; memoriul depus la data de 14 septembrie 1998; chitanţa vizând dovada plaţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar; tabel facturi; completare de acţiune din 22 decembrie 1998; lista facturi; chitanţa vizând dovada plaţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar; situaţii de lucrări şi facturi aferente acestora înaintate pârâtei.

Astfel, înscrisurile depuse de către recurentă sunt înscrisuri care au făcut parte integrantă din dosarul a cărui reconstituire se solicită în prezenta cauză.

În opinia recurentei, apare ca deplin neîntemeiată soluţia instanţei de apel de a dispune menţinerea hotărârii apelate prin care s-a dispus refacerea doar a raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., a completării la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., precum şi a înscrisului lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş, conexat la Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş, cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997.

Chiar dacă în ceea ce priveşte încheierile din 17 aprilie 1998 şi 29 ianuarie 1999 recurenta nu formulează critici, în ceea ce priveşte celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către aceasta, apreciază că nu se justifică soluţia primei instanţe de a dispune respingerea refacerii acestora. Este neîntemeiată aprecierea primei instanţe potrivit căreia în cuprinsul Sentinţei civile nr. 1412 din 23 noiembrie 2000, precum şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată în Dosarul nr. x/1997 nu se face referire la alte documente în afara Contractului de execuţie lucrări nr. 473 din 15 decembrie 2015 şi alte acte, având în vedere că în cuprinsul acesteia sunt indicate toate facturile emise şi neachitate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş.

Arătă de asemenea, că este neîntemeiată soluţia instanţei şi din perspectiva faptului că intimata Municipiul Târgu Mureş nu s-a opus în nici un moment refacerii acestor înscrisuri depuse de recurentă. Astfel prima instanţă trebuia să procedeze la refacerea acestora, astfel cum s-a solicitat, argumentele invocate de instanţă pentru a respinge cererea de refacerea fiind nefondate.

Mai mult decât atât, recurenta apreciază că instanţa nu a motivat soluţia pentru care nu a dispus refacerea celorlalte înscrisuri depuse la data 14 martie 2017, astfel cum au fost indicate de către aceasta.

Or, aceasta constituie o omisiune gravă din partea primei instanţe, judecătorul nefăcând nicio apreciere cu privire la aceste înscrisuri sau la motivul pentru care nu s-a dispus refacerea acestora. Toate aceste înscrisuri depuse de recurentă au făcut parte din Dosarul nr. x/1997, intimata necontestând acest fapt, astfel că se impune în mod clar refacerea acestora şi includerea lor în dosar.

Mai arată recurenta, că în cuprinsul Sentinţei nr. 1412 din 23 octombrie 2000 se face referire expresă la cele două completări de acţiune depuse la dosarul cauzei la data de 17 aprilie 1998 şi 29 ianuarie 1999. Mai mult decât atât, aceste două completări de acţiune au generat "disputa juridica" în baza căreia s-a pronunţat de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Decizia nr. 4082 din 11 decembrie 2006 în Dosarul nr. x/2006 prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei către Curtea de Apel Târgu Mureş tocmai pentru a se analiza creanţa solicitată de către recurenta prin cele două completări de acţiune.

În acest sens, recurenta susţine că nu întâmplătoare este vehemenţa Municipiului Târgu Mureş în a se opune la reconstituirea acestor două completări de acţiune, întrucât prin contestaţia la titlu care face obiectul Dosarului nr. x/2013 al Înaltei Curţi acesta tinde la diminuarea creanţei pe care recurenta o are de încasat.

Tot în acest context, recurenta arată că, în condiţiile în care, la dosarul cauzei nu se vor regăsi cele două completări de acţiune care au argumentat creanţa acesteia, Municipiul Târgu Mureş va invoca faptul că instanţa nu se poate pronunţa decât pe înscrisurile existente la dosarul cauzei şi astfel să analizeze decât creanţa iniţial solicitată de recurentă.

Pentru toate aceste considerente, recurenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 februarie 2018, intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureş prin Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş a solicitat pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul recurentei A. SRL este nefondat şi va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din această perspectivă, recurenta susţine că instanţa, în mod greşit a aplicat dispoziţiile prevăzute de art. 583 C. proc. civ., aşa încât apare ca neîntemeiată soluţia instanţei de apel de a dispune menţinerea hotărârii apelate.

Această critică nu poate fi primită, având în vedere că înscrisurile indicate în cererea de apel nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 583 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, faptul că Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureş a avut o existenţă de sine stătătoare în perioada 25 noiembrie 1997 - data înregistrării cererii de chemare în judecată şi 23 ianuarie 1998 - data la care a fost conexat la Dosarul nr. x/1997, moment de la care probele au devenit comune, neexistând alte acte doveditoare administrate în Dosarul nr. x/1997.

În acest context, se reţine că în mod corect ambele instanţe au constatat că nu există alte înscrisuri dispărute, în sensul celor vizate de art. 583 C. proc. civ., care să fi existat în Dosarul nr. x/1997, în perioada 25 noiembrie 1997 - 23 ianuarie 1998, în afara celor menţionate ca fiind depuse în cererea de chemare în judecată.

Tot în acelaşi context, Înalta Curte observă că demersul recurentei vizează refacerea unor înscrisuri în posesia cărora se află aceasta, având în vedere că provin de la recurentă.

Totodată, Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestui motiv a reiterat susţinerile făcute în faţa instanţelor de fond şi de apel, exprimând chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză.

Mai mult decât atât, în argumentarea memoriului de recurs, recurenta a supus spre analiză critici ce vizează considerentele primei instanţe, aspecte care nu pot face obiectul verificărilor de către instanţa de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, în susţinerea acestui motiv de recurs recurenta nu aduce critici care să vizeze lipsa temeiului legal, situaţie în care urma să demonstreze lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

Faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentei vizează greşita interpretare a probatoriilor administrate în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, având în vedere caracterul nedevolutiv al recursului şi împrejurarea că recurenta a avut la dispoziţie calea de atac a apelului, în care toate chestiunile invocate au fost puse în discuţie şi soluţionate.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurenta nu le-a citat şi nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

În acest sens Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentei, că instanţa de apel a analizat fiecare dintre înscrisurile menţionate abia în cererea de apel ca fiind dispărute, arătând pentru fiecare în parte fila din Dosarul nr. x/1997, la care acestea se regăsesc cusute.

De asemenea, s-a mai reţinut că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că aceste completări au fost avute în vedere de prima instanţă când s-a dispus refacerea lor, iar în legătură cu alte acte depuse în Dosarul nr. x/1997, prima instanţă a reţinut în mod temeinic că în cererea de chemare în judecată nu se menţionează despre depunerea lor.

Astfel, sub acest aspect nu poate fi reţinută nelegalitatea întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât argumentele recurentei care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în faptul că, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină" şi prin urmare, critica nu va fi reţinută.

În concluzie, faţă de cele ce preced, cu sublinierea că prin motivele de recurs, în realitate s-a urmărit să se repună în discuţie mijloacele de probă şi de apărare şi că aceste chestiuni ţin de temeinicie şi nu de nelegalitate, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2018.

Procesat de GGC - LM