Land partition judgment correction bid rejected; recourse unfounded, ruling upheld.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 17/1974 din 8 iulie 1974, pronunţată de fostul Tribunal Judeţean Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/1974, a fost admisă acţiunea de ieşire din indiviziune formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâţilor Statul Român şi Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă Bistriţa, apartamentele 5 şi 6 fiind atribuite Statului român.

Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2015 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă sub nr. 142/112/1974, petenta minoră C., reprezentată de mama sa C., în calitate de succesoare cu titlu particular a proprietarului tabular, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., reprezentată prin mandatar D., Statul Român prin Consiliul local Bistriţa şi Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă Bistriţa, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Sentinţei civile nr. 17/1974 din 8 iulie 1974 în dosarul nr. x/1974, pronunţată de fostul Tribunal judeţean Bistriţa-Năsăud, în sensul rectificării suprafeţelor aferente apartamentelor 5 şi 6, ca fiind 55,27 mp, respectiv 43,72 mp.

În motivare, autoarea a arătat că la identificarea apartamentelor menţionate au fost inversate din eroare suprafeţele acestora, fiind notată pentru apartamentul nr. 5 suprafaţa de 43,27 mp, iar la apartamentul nr. 6 suprafaţa de 55,27 mp, deşi în realitate, apartamentul nr. 5 are 55,27 mp, iar apartamentul nr. 6 are 43,27 m.p.

A mai susţinut reclamanta, că la data la care a achiziţionat apartamentul nr. 5, acesta fusese distrus în urma unui incendiu, astfel că nu a putut identifica suprafaţa reală a acestuia, luând ca fiind corectă suprafaţa înscrisă în cartea funciară. Ulterior, a constatat inadvertenţa dintre raportul de expertiză ce a stat la baza sentinţei date în soluţionarea partajului şi suprafaţa înscrisă în cartea funciară.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinţei civile nr. 17/1974, pronunţată în Dosarul nr. x/1974 la 12 octombrie 2015, Tribunal Bistriţa-Năsăud, secţia Civilă a respins cererea ca nefondată.

Pentru a dispune în acest sens, tribunalul, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut că cele arătate de petentă nu se circumscriu dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii (respectiv forma codului republicată în anul 1948), potrivit căruia greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.

În fundamentarea acestei concluzii, prima instanţă a notat că Sentinţa civilă nr. 17/1974, a preluat concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul E., depus la dosar la 18 aprilie 1974 şi completat la 28 iunie 1974, astfel că, în contextul corespondenţei dintre dispozitivul hotărârii şi suplimentul la lucrarea de expertiză în ceea ce priveşte descrierea apartamentelor nr. 5 şi 6 (apartamentul nr. 5 format din antreu în suprafaţă de 8,60 mp, bucătărie în suprafaţă de 10,62 mp, camere în suprafaţă de 15,75 mp, respectiv de 8,75 mp; apartamentul nr. 6 format din antreu în suprafaţă de 5,37 mp, camere în suprafaţă de 13,97 mp, 18,27 mp, respectiv 18,27 mp), eroarea materială sub aspectele invocate este nefondată.

Ulterior, la 18 februarie 2016, petenta C., reprezentată de mama sa C., a formulat în contradictoriu cu pârâţii B., Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Bistriţa, Primăria Bistriţa şi Serviciul Locativ pentru I.J.G.C.L Bistriţa, o nouă cerere vizând de această dată rectificarea erorilor materiale strecurate în tabelul de mişcare parcelară din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiza întocmit de expertul topograf E. şi apoi a dispozitivului Sentinţei civile nr. 17/1974 a Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud, în sensul de a fi modificate suprafeţele încăperilor apartamentului nr. 5, situat la mansarda imobilului casa de locuit de la 43,72 mp la 58,72 mp.

Prin încheierea civilă din 28 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/1974, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia Civilă a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale evocate.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut că Sentinţa civilă nr. 17/1974 se întemeiază pe raportul de expertiză întocmit de expertul E., depus la dosar la 18 aprilie 1974 şi completat la 28 iunie 1974, fără însă ca dispozitivul acesteia să consemneze că lucrarea tehnică de specialitate face parte integrantă din sentinţă, ipoteză ce ar fi permis intervenţia instanţei în sensul reclamat. Or, în contextul dat, tribunalul a apreciat că cererea petentei vizează remedierea unei deficienţe de fond a lucrării tehnice de specialitate, iar nu o simplă eroare materială de calcul, rectificabilă în calea procedurii instituite de prevederile art. 281 C. proc. civ.

Totodată, în acord cu statuările cuprinse în încheierea civilă din 12 octombrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 17/1974, circumscris puterii de lucru judecat, tribunalul a conchis că lectura actelor Dosarului nr. y/1974 relevă atât identificarea de către expertul tehnic a suprafeţelor fiecăruia dintre apartamente cu ocazia completării lucrării de specialitate: suprafaţa apartamentului nr. 5 fiind de 43,72 mp şi apărând menţionată şi pe planul de situaţie întocmit ca anexă la suplimentul lucrării, cât şi corespondenţa dintre dispozitivul hotărârii şi suplimentul la raportul de expertiză în ceea ce priveşte descrierea apartamentului nr. 5.

Raportat la cele anterior expuse, tribunalul a reţinut că cererea dedusă judecăţii nu poate fi circumscrisă sferei erorii materiale la care face trimitere textul art. 281 C. proc. civ., ci eventual sferei erorilor de ordin substanţial.

Pentru considerentele de fapt şi de drept evocate, prima instanţă a respins ca neîntemeiată şi această din urmă cerere formulată de petentă.

Împotriva acestei hotărâri, autoarea a formulat apel, care a fost soluţionat prin încheierea civilă nr. 2250/A/2016 din 25 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în Dosarul nr. x/1974, în sensul admiterii excepţiei necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, curtea a calificat calea de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită ca fiind recurs, iar nu apel, având în vedere incidenţa legii procesuale în vigoare la data pronunţării hotărârii a cărei rectificare s-a solicitat.

Ca şi consecinţă a celor anterior reţinute, instanţa de control, la termenul de judecată din 25 octombrie 2016, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, reţinând că potrivit art. 4 din C. proc. civ., forma în vigoare la 8 iulie 1974, modificat prin Decretul nr. 52/1969 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, recursurile împotriva hotărârilor date în primă instanţă de tribunalele judeţene se judecată de Tribunalul Suprem.

În acelaşi sens, a menţionat şi că recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 17/1974 din 8 iulie 1974 a Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud a fost respins prin Decizia nr. 626/1975 pronunţată de Tribunalul Suprem, secţia civilă în Dosarul nr. x/1974.

În considerarea acestor argumente, curtea a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de C., prin reprezentant C., împotriva încheierii nr. 17 din 28 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe rolul instanţei supreme, calea extraordinară de atac a fost înregistrată la 4 noiembrie 2016.

În motivare, autoarea a arătat că soluţia primei instanţe este nefondată raportat la argumentele detaliate prin cererea formulată, respectiv la împrejurarea că nu a fost parte în cauza în care s-a pronunţat sentinţa a cărei rectificare a solicitat-o, fiind succesoare cu titlu particular a proprietarilor A. şi B., astfel cum atestă contractul de vânzare-cumpărare depus în copie la dosar.

De asemenea, deşi a recunoscut că foştii proprietarii ai apartamentului nu au uzat de căile procesuale care le-ar fi permis corectarea menţiunilor greşite din suplimentul la raportul de expertiză, a reiterat că a dobândit apartamentul nr. 5, fără a avea posibilitatea să verifice identitatea situaţiei scriptice cu cea faptică, având în vedere că apartamentul a fost incendiat înainte de a-l achiziţiona.

A mai susţinut că pasivitatea autorilor săi nu poate determina acceptarea unei situaţii care nu reflectă realitatea, cu atât mai mult cu cât în prezent vecinii de apartament speculează deficienţele menţiunilor din cartea funciară, tinzând să-i restrângă tot mai mult dreptul de proprietate asupra spaţiilor ce intră în compunerea apartamentului.

Faţă de cele arătate, recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, cu consecinţa schimbării încheierii atacate, în sensul admiterii cererii sale de îndreptare a erorilor strecurate în Sentinţa civilă nr. 17/1974 din 8 iulie 1974 a Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să îl respingă în considerarea celor ce succed:

Cu titlu preliminar, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., forma în vigoare la 18 februarie 2016, data promovării cererii de îndreptare a erorilor formulată de petenta C., text legal potrivit căruia "procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, (...) înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată", raportat la 8 iulie 1974, data pronunţării Sentinţei civile nr. 17/1974 a Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud, din cuprinsul căreia se solicită îndreptarea erorilor materiale, instanţa supremă impune concluzia că în mod corect instanţele anterioare au reţinut că cererea dedusă judecăţii este guvernată din punct de vedere procesual de prevederile C. proc. civ. de la 1865, forma în vigoare la 8 iulie 1974, aşa cum a fost modificat prin Decretul nr. 52/1969 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.

De asemenea, este de menţionat că în mod corect Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei supreme raportat la art. 4 pct. 1 din C. proc. civ. aplicabil conform celor arătate în precedent, potrivit căruia Tribunalul Suprem era competent să judece recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul Capitalei Republicii Populare Române şi tribunalele regionale ca instanţe de fond, precum şi având în vedere că apelul a fost desfiinţat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952 al Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române pentru modificarea codurilor de procedură civilă, procedură penală şi procedură fiscală, în legătură cu restructurarea organizării judecătoreşti. Astfel, potrivit art. III al acestui decret s-a statuat că, ori de câte ori în C. proc. civ., cât şi în orice alte legi, era prevăzută calea de atac a apelului, părţile aveau deschisă numai calea recursului. Ca atare, orice referire la apel în textele C. proc. civ., varianta în vigoare la data pronunţării hotărârii a cărei îndreptare s-a cerut, trebuie socotită ca fiind la recurs, în locul apelului părţile având deschisă calea recursului.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 306 C. proc. civ. "instanţa de recurs nu este limitată la cercetarea motivelor arătate în cerere. Ea este obligată să verifice, din oficiu, legalitatea şi temeinicia hotărârii cu privire la oricare din motivele prevăzute în art. 304."

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data pronunţării hotărârii evocate (forma republicată în 1948), greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei cereri a părţilor.

Prin urmare, pot face obiectul menţionatei proceduri doar erorile materiale, de tehnoredactare strecurate în hotărâri, iar nu cele de raţionament, de substanţă.

Or, verificarea actelor şi lucrărilor relevă că suprafeţele apartamentelor 5 şi 6 din imobilul indicat de recurentă, menţionate în considerentele şi dispozitivul Sentinţei civile nr. 17/1974 a Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud, cu privire la care aceasta a solicitat îndreptarea erorilor materiale, sunt identice celor consemnate în suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul tehnic desemnat E.

Pe cale de consecinţă, cum eroarea materială ar fi putut fi reţinută doar în ipoteza în care în cuprinsul hotărârii s-ar fi preluat din greşeală alte date decât cele consemnate în probele administrate în cauză, rezultă că în mod corect prima instanţă a reţinut inexistenţa erorii materiale vizând menţiunile referitoare la suprafeţele celor două apartamente.

În ceea ce priveşte petitul constând în solicitarea de a se îndrepta erorile materiale strecurate în tabelul de mişcare parcelară din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expertul topograf E., în sensul modificării suprafeţelor încăperilor apartamentului nr. 5 din imobilul obiect al partajului, se constată că actul evocat, a cărui rectificare s-a solicitat este un mijloc de probă, astfel că eventuala eroare strecurată în economia acestuia nu este susceptibilă de a fi corectată pe calea procedurală instituită de prevederile art. art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care vizează exclusiv erorile materiale strecurate în economia hotărârilor judecătoreşti.

Raportat la cele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa supremă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C., reprezentată de C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C., reprezentată de C., împotriva Încheierii civile nr. 2250/A/2016 din 25 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM