Scope of res judicata between decisions involving different parties in revision proceedings

Asupra cererii de recurs de faţă,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele

Prin Decizia nr. 441 din 30 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul civil nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de apelanţii pârâţi A., B., C., D. în contradictoriu cu intimata reclamantă E. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2015 şi a Sentinţei civile nr. 1896 din 17 noiembrie 2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe - pe care le-a schimbat în tot în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi şi pe cale de consecinţă, a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta E. în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D.. A fost obligată apelanta reclamantă E. la plata către intimaţii pârâţi A., B., C., D. a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 432,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 349 din 3 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2013 a fost respinsă excepţia tardivităţii declarării apelului evocată de intimata Asociaţia de proprietari "Speranţa" a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune evocată de apelantul F.; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul-apelant F. împotriva Sentinţei civile nr. 2783 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, care a fost păstrată; a obligat apelantul F. să plătească intimatei Asociaţia de proprietari "Speranţa" 300 de RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 1912/Ap din 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta Asociaţia de Proprietari "Prietenia" cu sediul în Municipiul Sf. Gheorghe împotriva Deciziei civile nr. 441 din 30 iunie 2016 a Tribunalului Covasna pronunţată în Dosar civil nr. x/2015, prin raportare la Decizia x din 3 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Covasna, pronunţată în Dosar civil nr. x/2013

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, E., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 31 ianuarie 2018, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen la data de 21 martie 2018 în vederea soluţionării recursului.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486.

În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimaţi cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile.

La data de 6 iunie 2017 s-a constatat că intimaţii au depus întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, prin care au solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate, punându-i-se în vedere recurentei obligaţia de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 31 ianuarie 2018, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen la data de 21 martie 2018, în vederea soluţionării acestuia.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta arată că autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 349/A din data de 3 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Covasna se aplică şi Deciziei civile nr. 441/A din data de 30 iunie 2016 pronunţate în Dosarul nr. x/2015 chiar dacă între cele două nu există o triplă identitate de părţi, obiect, şi cauză.

Recurenta mai arată că ambele dosare au acelaşi reclamant, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, singura diferenţă constând în faptul că diferă pârâţii din aceste dosare, astfel în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Covasna, apelant pârât este F., iar în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Covasna, apelanţi pârâţi sunt A., B., C., D.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

În speţă, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de revizuire formulată de Asociaţia de Proprietari "Prietenia" împotriva Deciziei nr. 441/A din 30 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri între Decizia civilă nr. 349 din 3 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2013 şi Decizia civilă nr. 441 din 30 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul civil nr. x/2015 întrucât a apreciat că ultima Decizie (441/2016) încalcă puterea de lucru judecat a primei decizii, respectiv Decizia nr. 349 din 3 octombrie 2014 sub aspectul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în raport cu cererea în pretenţii formulată de reclamanta E., motiv pentru care solicită anularea ultimei decizii, respectiv a Deciziei nr. 441 din 30 iunie 2016 cu consecinţa rejudecării apelului pârâţilor Cernescu în sensul respingerii apelului şi păstrării Sentinţei civile nr. 1896 din 13 noiembrie 2015 a Judecătoriei Sf. Gheorghe şi implicit respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune formulată la data de 13 martie 2015.

În speţă, astfel cum a reţinut Curtea, între cele două hotărâri nu există identitate de obiect, părţi şi cauză deoarece, chiar dacă în ambele dosare în care s-au pronunţat cele două decizii definitive, reclamantă a fost E. iar obiectul cauzei l-au constituit pretenţiile asociaţiei rezultate din contractul de prestări servicii (lucrări de termoizolaţie) încheiat între asociaţie şi SC G. SRL şi care urmau a fi remunerate de la proprietarii blocului izolat în temeiul unor angajamente de plată încheiate în 18 octombrie 2006, părţile din cele două cauze nu sunt identice fiind vorba de cota apartamentului din blocul izolat de asociaţia reclamantă.

Curtea a mai reţinut că şi starea de fapt reţinută în considerentele celor două hotărâri este diferită, în funcţie de raportul juridic dintre asociaţie şi fiecare proprietar de apartament izolat. Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul cât şi considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, cum este excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în cele două cauze.

În cauza soluţionată prin Decizia civilă nr. 441 din 30 iunie 2014 supusă revizuirii, cererea de chemare în judecată a fost promovată în data de 13 martie 2015, pe când în celălalt litigiu cerere a fost formulată în contradictoriu cu alt pârât - F. - în data de 28 august 2013, prin urmare soluţia asupra excepţiei este diferită din moment ce şi data formulării cererii de chemare în judecată este diferită.

Dispoziţiile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ. nu permit ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită dacă considerentele contravin unei hotărâri anterioare decât dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părţi, obiect şi cauză, cum este cazul în speţă.

Înalta Curte reţine că în mod nejustificat se susţine de către recurentă că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire invocat de către recurenta revizuentă, respectiv cel întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat.

În speţă, acest principiu nu este însă încălcat, instanţa de revizuire stabilind în mod legal că nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat, ipoteza de nelegalitate expusă de către parte, neregăsindu-se în considerentele hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Relativ la existenţa condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că instanţa de revizuire, a stabilit în mod just faptul că dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice nu au aceleaşi părţi, neputându-se stabili, astfel o încălcare a autorităţii de lucru judecat.

În atare situaţie, se reţine că, într-adevăr, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate a căii de atac în discuţie, prevăzute de textul legal invocat.

În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Asociaţia de Proprietari "Prietenia" împotriva Deciziei civile nr. 1912/Ap din 15 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.

Procesat de GGC - LM