Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1007/2018 AI generated

Peremption of appeal: interruption of one-year period by resumption of case during suspension to introduce heirs

Case Number Decizia nr. 1007/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania admitted the appeal, quashed the Court of Appeal's decision, and remanded the case to the same instance for continued proceedings, thereby ruling in favor of the appellant. The dispute concerned the procedural peremption of an appeal filed against a civil judgment, which was suspended on November 17, 2016, to allow the introduction of heirs for a deceased co-plaintiff; the Court of Appeal had declared the appeal perempted, calculating the one-year delay from the initial suspension date. However, the Supreme Court held that the one-year peremption period under Article 248 of the Civil Procedure Code was interrupted by the procedural act of resuming the case on June 19, 2017, pursuant to Article 249, meaning the deadline had not yet expired when the appellant requested a subsequent resumption of the case in December 2017. Consequently, the lower court erred in applying peremption based on the uninterrupted passage of time from the initial suspension.

Legislator headnote

AI generated

art. 248 C. proc. civ, art. 243 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Peremption of appeal: interruption of one-year period by resumption of case during suspension to introduce heirs: The dispute concerned the procedural peremption of an appeal filed against a civil judgment, which was suspended on November 17, 2016, to allow the introduction of heirs for a deceased co-plaintiff; the Court of Appeal had declared the appeal perempted, calculating the one-year delay from the initial suspension date. However, the Supreme Court held that the one-year peremption period under Article 248 of the Civil Procedure Code was interrupted by the procedural act of resuming the case on June 19, 2017, pursuant to Article 249, meaning the deadline had not yet expired when the appellant requested a subsequent resumption of the case in December 2017. Consequently, the lower court erred in applying peremption based on the uninterrupted passage of time from the initial suspension.

Keywords

AI generated
article of civil procedure suspension period procedural deadline heir stay of proceedings appealability of remand decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 C. proc. civ.

The procedural rule invoked in the operative part to admit the appeal, quash the lower court's decision, and remand the case for re-judgment.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 691 din 4 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj pronunţată în Dosarul nr. x/2011 s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C. S-a respins cererea pârâtului C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi B.

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea reclamanţilor apelanţi la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 1 februarie 2018 instanţa, din oficiu, în baza art. 248 C. proc. civ., a invocat excepţia perimării.

Prin Decizia civilă nr. 14/A/2018 din 1 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantul A.. A fost repusă cauza pe rol din oficiu. S-a constatat perimat apelul declarat de reclamanţii A. şi B., decedat în cursul procesului împotriva Sentinţei civile nr. 691 din 4 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. x/2011, pe care o menţine. A fost respinsă ca nedovedită cererea intimatului C. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că în şedinţa de judecată din data de 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza dispoziţiilor art. 243 alin. (1) C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B., după indicarea acestora de către reclamantul apelant A.. Încheierea respectivă avea calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, recurs neexercitat.

Ulterior, la data de 9 martie 2017, apelantul A. a formulat o cerere de repunere pe rol, arătând că trebuie comunicată sentinţa şi apelul către Ministerul de Finanţe al Landului Hessen, în calitate de succesor al defunctului B.

La termenul din data de 25 mai 2017, fixat pentru discutarea cererii de repunere pe rol, s-a constatat că apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile din încheierile din data de 29 septembrie 2016 şi 17 noiembrie 2016, nu a introdus moştenitorii, i s-a pus în vedere să menţioneze dacă introduce în cauză unul dintre prezumtivii moştenitori fixându-se un nou termen.

La termenul din data de 19 iunie 2017 s-a discutat introducerea în cauză a Ministerul de Finanţe al Landului Hessen iar la termenul din data de 6 iulie 2017 s-a dispus menţinerea suspendării judecăţii cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B., obligaţie stabilită prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 şi 17 noiembrie 2016 şi neîndeplinită până la acea dată. Încheierea respectivă avea calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, recurs neexercitat.

Apelantul putea să atace prima sau ultima încheiere de suspendare dacă ar fi considerat că a depus actele necesare pentru introducerea moştenitorilor. Or, începând de la prima încheiere de suspendare 17 noiembrie 2016 apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, instanţa constatând că de la acel termen a început să curgă termenul de perimare.

În acest fel Curtea a constatat că apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 şi 17 noiembrie 2016, la nici unul dintre termenele următoare astfel că toate actele întreprinse de către parte sau instanţă în acest sens au fost fără finalitate, toate termenele, dintre data suspendării 17 noiembrie 2016 şi până la punerea în discuţie a perimării, fiind fixate pentru îndeplinirea obligaţiei de introducere în cauză a moştenitorilor, obligaţie neîndeplinită în termenul de perimare. Aceste acte prin care se verifică îndeplinirea condiţiilor cu privire la cererea de repunere pe rol sau cu privire la actele depuse nu au rolul de a întrerupe termenul de perimare, cât timp obligaţia nu este îndeplinită de către apelant.

Repunerea pe rol a cauzei la data de 19 iunie 2017 nu s-a dispus ca urmare a îndeplinirii de către reclamantul apelant a obligaţiei stabilite în sarcina la momentul suspendării - 17 noiembrie 2016 - ci, instanţa, din oficiu, a repus cauza pe rol. Acest demers s-a impus raportat la cererea reclamantului de repunere pe rol, care nu îndeplinea cerinţa legală, însă impunea anumite verificări din oficiu, pentru ca instanţa să lămurească dacă entitatea indicată de reclamant are calitatea de moştenitor a defunctului B.

Cererea de repunere pe rol din data de 21 decembrie 2017, fiind formulată după împlinirea termenului de perimare, la data de 17 noiembrie 2017, s-a impus a fi respinsă.

Curtea a constatat că prezenta cauză a rămas în nelucrare pe timp de 1 an din culpa apelantului A., care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a indica pentru a se introduce în cauză moştenitorii defunctului B., obligaţie stabilită în sarcina sa prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 şi 17 noiembrie 2016.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 1 februarie 2018, din oficiu, pentru a se judeca cererea apelantului de repunere pe rol şi pentru constatarea perimării.

Cum de la data suspendării, 17 noiembrie 2016, a trecut mai mult de 1 an, pricina rămânând în nelucrare din motive imputabile părţilor, în temeiul art. 248 C. proc. civ. instanţa constatat perimarea apelului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul susţine că prin încheierea din 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B. cu toate că fusese indicat succesorul legal al defunctului.

Prin cererea înregistrată la 09 martie 2017 apărătorul recurentului-reclamant a solicitat repunerea pe rol a cauzei. Prin încheierea din 25 mai 2017 s-a amânat judecarea cauzei pentru ca apelantul-reclamant să achite o nouă taxă de timbru în cuantum de 12.481,5 RON. Prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2017 luându-se act de achitarea taxei de timbru şi de faptul că nu mai subzistă motivul de suspendare al judecării cauzei s-a dispus repunerea pe rol şi s-a amânat judecata pentru a se solicita relaţii de la Ministerul Justiţiei cu toate că anterior a fost depusă traducerea prevederilor C. civ. german referitoare la renunţarea la succesiune şi succesiunile vacante. La cererea depusă la 30 iunie 2017 a fost anexată din nou, traducerea autorizată a principalelor acte de procedură pentru fi comunicate, după introducerea în cauză, a MINISTERULUI DE FINANŢE AL LANDULUI HESSEN la sediul expres indicat.

Cu toate acestea, prin încheierea din 6 iulie 2017 s-a dispus, din nou, suspendarea cauzei pentru a se depune o eventuală hotărâre a instanţelor germane.

Prin cererea trimisă prin poştă cu confirmare de primire la data de 21 decembrie 2017 a fost depusă o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere înregistrată la Curtea de Apel Cluj abia la 5 ianuarie 2018, anexându-se în copie traducerea autorizată a Certificatului de moştenitor emis de Judecătoria Bad Homburg V.d.Hohe - Tribunalul de succesiuni nr. 4VI 229/16 iunie 2017, fiind fixat termen de judecată la 1 februarie 2018.

La termenul din 1 februarie 2018 instanţa a admis cererea de repunere pe rol şi, fără a se pronunţa asupra cererii de introducere în cauză a succesorului legal al defunctului-apelant, a ridicat din oficiu excepţia perimării considerând că s-ar fi împlinit termenul defipt de vechiul C. proc. civ., termen care ar fi început să curgă de la data de 17 noiembrie 2016.

Recurentul susţine că hotărârea atacată este vădit nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea unor norme procedurale imperative, ceea ce ar trebui să antreneze casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanţă de acelaşi grad.

Arată recurentul că decizia atacată încalcă art. 249 din vechiul C. proc. civ. prin care s-a statuat printr-o normă imperativă, de strictă interpretare că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Prin decizia recurată instanţa de apel a nesocotit faptul că apelantul-reclamant a îndeplinit o multitudine de acte de procedură conformându-se strict măsurilor excesive dispuse de completul de judecată în sensul indicării succesorilor legali ai defunctului B. şi apoi, după renunţarea acestora la moştenire, a instituţiei publice germane succesoare a moştenirilor vacante.

Instanţa de apel a nesocotit faptul că încheierea din 19 iunie 2017, prin care s-a dispus repunerea cauzei pe rol, are caracter interlocutoriu putând fi atacată de partea care justifică un interes legitim numai odată cu fondul prin cererea de recurs prin urmare, termenul statuat prin art. 248 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. a fost întrerupt ope legis în momentul repunerii cauzei pe rol, indiferent de considerentele avute în vedere de completul de judecată, răstălmăcite ulterior prin decizia recurată.

Instanţa de apel a nesocotit faptul că măsurile procedurale dispuse ulterior deliberării asupra repunerii cauzei pe rol au caracter subsecvent, acestea neputând avea semnificaţia unei reveniri asupra reluării judecăţii, cum eronat s-a considerat.

Susţine recurentul că termenul de perimare de l an trebuie calculat de la data de 19 iunie 2017, când ambele părţi, în cadrul unor dezbateri contradictorii au arătat necesitatea de a fi introdus în cauză landul german indicat de reprezentantul reclamantului-apelant, aşa cum se consemnează în mod expres în considerentele încheierii de şedinţă respective, şi nu de la data de 17 noiembrie 2016, cum eronat a considerat instanţa de apel.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentul a criticat faptul că instanţa de apel a reţinut eronat că s-a perimat judecarea apelului deoarece data de la care trebuia calculat termenul de perimare este 19 iunie 2017 când cauza a fost repusă pe rol, iar nu 17 noiembrie 2016, când a fost suspendată cauza.

Înalta Curte reţine că prin încheierea din 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B. iar prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2017, luându-se act de achitarea taxei de timbru şi de faptul că nu mai subzistă motivul de suspendare al judecării cauzei s-a dispus repunerea pe rol şi s-a amânat judecata la 6 iulie 2017 pentru a se solicita relaţii de la Ministerul Justiţiei.

Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 1 an.

Conform art. 249 perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În cauză se constată că, de la momentul suspendării cauzei, respectiv 17 noiembrie 2016, cauza a fost repusă pe rol la 19 iunie 2017, fiind astfel îndeplinită condiţia îndeplinirii unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes.

Ca atare, formularea de către recurent a cererii de repunere pe rol la data de 21 decembrie 2017 nu a fost făcută cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 249 având în vedere că acest termen trebuie calculat de la data efectuării ultimului act de procedură respectiv repunerea cauzei pe rol şi amânarea cauzei pentru a se solicita relaţii de la un terţ astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 19 iunie 2017.

În aceste condiţii având în vedere că la data formulării cererii de repunere pe rol respectiv, 21 decembrie 2017, nu fusese îndeplinit termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 14/A/2018 din 1 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.

Procesat de GGC - LM