Scope of insolvency stay for insurance companies: application of statutory exceptions for debtor-initiated appeals against pending creditor actions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant's appeal, set aside the lower court's decision to suspend proceedings, and remanded the case to the Court of Appeal for further examination, effectively ruling in favor of the insurance company defendant. The dispute arose from a civil action for moral and material damages resulting from a road accident, where the Court of Appeal had suspended the trial pursuant to the automatic stay imposed by the initiation of insolvency proceedings against the defendant insurer. The decisive legal basis for the ICCJ's ruling was the interpretation of Law No. 85/2014, specifically establishing that Article 75(2)(a), which exempts appeals initiated by the debtor against claims filed before the opening of insolvency proceedings from the automatic suspension under Article 75(1), applies to insurance companies via Article 242. Consequently, the ICCJ held that the specific provision for insurance companies in Article 262(4) cannot override the general statutory exception allowing the debtor to appeal, meaning the insolvency stay did not apply to the pending appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, art. 75 alin. (2) Legea nr. 85/2014, art. 75 din Legea nr. 85/2014, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ; Scope of insolvency stay for insurance companies: application of statutory exceptions for debtor-initiated appeals against pending creditor actions: The dispute arose from a civil action for moral and material damages resulting from a road accident, where the Court of Appeal had suspended the trial pursuant to the automatic stay imposed by the initiation of insolvency proceedings against the defendant insurer. The decisive legal basis for the ICCJ's ruling was the interpretation of Law No. 85/2014, specifically establishing that Article 75(2)(a), which exempts appeals initiated by the debtor against claims filed before the opening of insolvency proceedings from the automatic suspension under Article 75(1), applies to insurance companies via Article 242. Consequently, the ICCJ held that the specific provision for insurance companies in Article 262(4) cannot override the general statutory exception allowing the debtor to appeal, meaning the insolvency stay did not apply to the pending appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the decision to set aside the appealed order and remand the case to the lower court.
Full text
1. Obiectul cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 12 august 2014, reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi legali ai minorului C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D.. S.A. şi pe intervenientul E., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale către minorul C. şi a sumei de 100.00 euro despăgubiri morale şi materiale către reclamanţii A. şi B., pentru prejudiciul produs ca urmare a evenimentului rutier din data de 24.05.2013.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.
Prin Sentinţa civilă nr. 223 din data de 2 iunie 2016, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat-o pe pârâta S.C. D.. S.A. să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 2.000 euro echivalentul în RON cu titlu de daune morale suferite de minorul C. şi suma de 1.461 RON reprezentând daune materiale.
Celelalte pretenţii ale reclamanţilor au fost respinse, iar pârâta a fost obligată să plătească taxa judiciară de timbru în sumă de 628,05 RON către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât reclamanţii, cât şi pârâta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la data de 16 decembrie 2016.
3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că împotriva pârâtei s-a deschis procedura falimentului şi ca hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Se arată că efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri, pârâta a declarat recurs.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta pârâtă susţine, în esenţă, că încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu greşita aplicare a art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, în sensul că instanţa de apel a apreciat că aceste dispoziţii legale se prezintă ca o normă specială faţă de prevederile art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege. Susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) Legea nr. 85/2014 din interpretarea cărora rezultă că legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum şi acţiunile civile din procesele penale. În concluzie, susţine că instanţa de apel în mod greşit a dispus suspendarea judecăţii cauzei, întrucât art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepţie, iar dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte în ceea ce priveşte căile de atac promovate de către societatea debitoare.
5. Procedura derulată în recurs.
S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, reţinându-se, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ. că motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a prevederilor art. 262 alin. (4) din Legea 85/2014 .
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 23 martie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A. prin lichidator judiciar F., împotriva încheierii de şedinţă din 24 mai 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, şi a stabilit termen la 4 mai 2018.
6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.
Examinând hotărârea atacată în limitele criticilor invocate şi având în vedere raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:
Prin memoriul de recurs formulat se invocă incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. susţinându-se că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea 85/2014 se prezintă ca o normă specială faţă de prevederile art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege, pârâta considerând a fi incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Criticile formulate de recurenta pârâtă sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea 85/2014 " hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."
În baza prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvenţă a pârâtei, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178, în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".
Alin. (2) din acelaşi text legal amintit prevede: "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi."
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate, nu rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct situaţia societăţilor de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei norme imperative, căreia să nu îi fie aplicabile şi excepţiile reglementate în cuprinsul aceluiaşi act normativ.
Susţinerile recurentului sunt fondate, Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, şi excepţii de la această suspendare de plano a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepţii care sunt cuprinse şi la art. 75 alin. (2) lit. a) din lege.
Ca atare, faţă de cele prezentate, raportate la speţa dedusă judecăţii, Curtea observă că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului), cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.
Se constată, aşadar, că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod greşit de instanţa de apel deoarece legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum şi acţiunile civile din procesele penale. Întrucât art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepţie, iar dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte în ceea ce priveşte căile de atac promovate de către societatea debitoare, Curtea constată că nu se impunea suspendarea prezentei cauze.
Drept urmare, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A., prin lichidator judiciar F. împotriva încheierii din 24 mai 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în baza art. 496 C. proc. civ., se va casa încheierea recurată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A., prin lichidator judiciar F. împotriva încheierii din 24 mai 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2018.
Procesat de GGC - NN