Revision petition based on invalidated heirship certificate dismissed for failure to meet statutory grounds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 30 din 19 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul civil nr. x/2013* a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 91 din 22 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimaţii B., C., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, Consiliul Local Arad, D., E., F. şi G., fiind obligat revizuentul să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 7466,02 RON, cheltuieli de judecată în revizuire, reprezentând costuri transport avocat.

Împotriva Deciziei civile nr. 30 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013* a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 vechiul C. proc. civ. revizuentul A. prin care a solicitat încuviinţarea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate, admiterea cererii iniţiale de revizuire şi exonerarea revizuentului de la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 vechiul C. proc. civ.

În motivare a arătat că independent de motivarea instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, intimaţii M. şi-au fundamentat calitatea procesuală, la fel ca în procesul de fond, pe Certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 eliberat de BNP H.. Chiar dacă cererile de revizuire se întemeiază pe anumite motive prevăzute strict de legiuitor, calitatea procesuală a părţilor este un aspect care primează oricărei abordări a fondului cererii, la fel ca în procesele de fond. În aceste condiţii, este evident că hotărârea s-a dat şi în temeiul acestui înscris, în sensul prev. art. 322 pct. 4 C. proc. civ. Acest certificat de calitate de moştenitor a fost desfiinţat prin hotărâre a judecătorului de camera preliminară pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea contestaţiilor de către judecătorul de camera preliminară în acelaşi dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 9 iunie 2017. Motivul desfiinţării l-a reprezentat împrejurarea că certificatul de calitate de moştenitor, împreună cu alte acte din dosarul succesoral, au fost întocmite în fals de către notarul public H. împreună cu familia M., dar, datorită intervenirii prescripţiei răspunderii penale, tragerea acestora la răspundere penală a fost împiedicată. Înscrisurile false au fost, însă, desfiinţate de către judecătorul de camera preliminară, în temeiul art. 315 C. proc. pen.

Revizuentul a concluzionat că este incident în speţă art. 322 pct. 4 vechiul C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecaţii.

Intimaţii B. şi C. au formulat întâmpinare la cererea de revizuire prin care au solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că un prim motiv de inadmisibilitate este reprezentat de neîndeplinirea cerinţei legale, prevăzute de lege pentru cazul de revizuire invocat, ca hotărârea atacată să se fi pronunţat pe temeiul înscrisului pretins declarat fals în cursul sau în urma unei judecăţi. Revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 30 din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013*, prin care i se respinsese cererea de revizuire îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 91 din 22 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă în dosarul nr. x/2005. Prima cerere a revizuentului s-a întemeiat pe cazul de revizuire a hotărârilor judecătoreşti prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., constând în pretinsa descoperire, după darea hotărârii vizate prin cerere, a unui pretins testament rămas de pe urma defunctei I., prin care dispunătoarea ar fi împărţit, prin diferite legate cu titlu universal, întreaga sa avere unor persoane, fiind exclusă astfel de la succesiunea sa numita J., care obţinuse acea moştenire în întregime pe calea succesiunii legale şi care a transmis-o apoi prin testamente. Acea cerere de revizuire a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 1311 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prezenta cerere de revizuire se întemeiază pe cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. anterior, constând în faptul că după pronunţarea Deciziei civile nr. 30/2015 s-a desfiinţat certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003, emis de notarul public H., conform susţinerilor revizuentului că "prin hotărârea judecătorului de cameră preliminară pronunţată în ds. pen. nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea contestaţiilor de către judecătorul de cameră preliminară în acelaşi dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 9 iunie 2017".

Potrivit art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. anterior, se poate cere revizuirea unei hotărâri care "s-a dat pe temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii". Cazul de revizuire invocat în prezenta cerere nu se regăseşte, însă, în situaţia premiză luată în considerare de art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. anterior la instituirea acestui caz de revizuire, anume ca hotărâre anterioară adică Decizia civilă nr. 30 din 19 februarie 2015, pronunţată în procesul de revizuire anterior şi atacată cu revizuire în prezentul dosar "să se fi dat pe un înscris declarat fals în urma sau în cursul unei judecăţi", deoarece hotărârea anterioară "s-a dat" pe temeiul constatării inexistenţei testamentului invocat în prima cerere de revizuire ca "înscris nou" în condiţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. anterior, nu pe temeiul certificatului de calitate de moştenitor nr. x/2003 emis de către notarul public H. şi desfiinţat prin Încheierea nr. 415/P1/C. pen./C. civ./2016, emisă în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală (nu pe dosarul nr. x/2016 menţionat de revizuent în cerere), rămasă definitivă prin Încheierea nr. 603 din 9 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Intimaţii au susţinut că un alt motiv de inadmisibilitate a cererii este reprezentat de faptul că apare neîndeplinită cerinţa reţinerii existenţei motivului legal de revizuire, reprezentat de art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. anterior, sub aspectul declarării falsului, printr-o hotărâre judecătorească, întrucât certificatul de calitate de moştenitor invocat în cerere nu a fost declarat fals prin Încheierea nr. 415/PI/C. pen./C. civ./2016 emisă în dosarul nr. x/2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, invocată de revizuent, ci instanţele penale au dispus desfiinţarea lui, fără să poată invoca un text legal care să prevadă temeiul legal al acestei măsuri. Din motivarea încheierii penale pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2016 rezultă că desfiinţarea înscrisurilor succesorale s-a dispus din cauza faptului că unul din cei doi martori audiaţi de notarul public în cadrul procedurii de eliberare a certificatului de calitate de moştenitor nr. x/2003 şi-a retractat depoziţia, prin declaraţiile date în cursul anului 2014 în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Serviciului Teritorial DNA Timişoara, neexistând referiri la declararea falsului vreunui înscris în motivarea Încheierii nr. 415/PI/C. pen./C. civ./2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2016. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a rămas definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a contestaţiilor declarate împotriva ei, astfel că statuările instanţei din Timişoara sunt cele care pot fi luate în considerare în ceea ce priveşte motivul soluţiei pronunţate de aceasta cu privire la certificatul de calitate de moştenitor vizat.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, care a pronunţat Încheierea nr. 415/PI/C. pen./C. civ./2016 în dosarul nr. x/2016, motivează astfel soluţia de desfiinţare a înscrisurilor succesorale:

"De vreme ce K. a precizat atât în faţa organelor de cercetare penală cât şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi faptul că cele inserate de către notarul public H. în cuprinsul declaraţiilor autentice nu reprezintă ceea ce el a declarat, fiind stabilit de către Curtea de Apel Timişoara prin Încheierea penală nr. 203/PI din 13 iulie 2016 că soluţia de clasare a cauzei în ceea ce priveşte săvârşirea de către notarul public H. a infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale) este temeinică şi legală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara constată că fiind întemeiată sesizarea formulată de DNA". Din această motivare rezultă că judecătorul şi-a bazat soluţia numai pe retractarea de către numitul K. a depoziţiei de martor dată în faţa notarului public H., astfel că afirmaţia:

"fiind stabilit de către Curtea de Apel Timişoara prin Încheierea penală nr. 203/PI din 13 iulie 2016 că soluţia de clasare a cauzei în ceea ce priveşte săvârşirea de către notarul public H. a infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale) este temeinică şi legală." Nu poate constitui un argument al întemeierii soluţiei de desfiinţare a înscrisurilor succesorale şi pe pretinsa constatare a comiterii falsurilor de către notar prin Sentinţa penală nr. 203/PI/2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, deoarece autorul motivării Încheierii nr. 415/PI/C. pen./C. civ./2016 afirmă că a avut în vedere menţinerea soluţiei de clasare prin Sentinţa penală nr. 203/PI/2016, or soluţia de clasare se dispusese de procuror pentru că intervenise prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea de fals intelectual şi că, din acest motiv, nu se putea învinui notarul public pentru comiterea acelei infracţiuni (pentru care nu se începuse urmărirea penală nici in rem, nu pentru că s-ar fi stabilit că notarul public a comis infracţiunea de fals. Semnalarea de către judecător a împrejurării că prin Sentinţa penală nr. 203/PI/2016 s-a reţinut temeinicia şi legalitatea soluţiei de clasare nu putea avea decât raţiunea scoaterii în evidenţă a faptului că judecătorul de cameră preliminară putea trece la examinarea sesizării parchetului pentru desfiinţarea înscrisurilor succesorale după procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen..., deoarece se depăşise etapa examinării în prealabil a plângerilor formulate de suspecţi împotriva ordonanţei de clasare, art. 5491alin. (1) C. proc. pen..., dispunând că sesizarea instanţei de către procuror pentru desfiinţarea înscrisurilor nu se poate face decât după ce soluţia de clasare a ordonanţei emise de procuror a rămas definitivă prin neatacarea ei cu plângere sau prin respingerea definitivă a plângerilor formulate împotriva soluţiei de clasare.

Dacă autorul Încheierii nr. 415/PI/C. pen./C. civ./2016 şi-ar fi întemeiat soluţia pe statuările de fond (ilegale) din Sentinţa nr. 203/PI/2016, ar fi motivat soluţia doar prin invocarea acelei sentinţe, deoarece întreaga motivare a sentinţei constituia o reproducere fidelă a motivării ordonanţei de clasare, în care se făcea referire şi la retractarea de către numitul K. a depoziţiei de martor dată în faţa notarului public, dar judecătorul de cameră preliminară care a soluţionat sesizarea procurorului pentru desfiinţarea înscrisurilor succesorale a emis statuări proprii, contrare celor reţinute de instanţa care a emis Sentinţa penală nr. 203/PI/2016, cum sunt respingerea existenţei testamentului pretins lăsat de I. precum şi a presupuşilor succesibili ai acelei defuncte, în afară de J., indicaţi de procuror în actele de începere a urmăririi penale şi în ordonanţa de clasare, a căror omitere i se imputa notarului public H. de către procuror cu titlu de faptă de falsificare, singurul motiv pentru desfiinţarea înscrisurilor succesorale rămânând retractarea de către numitul K. a depoziţiei sale de martor dată în faţa notarului public.

Dar retractarea de către numitul K. a depoziţiei sale de martor pe care a dat-o în faţa notarului public nu constituie un fals comis de notar. Judecătorii de cameră preliminară de la ambele instanţe au comis o încălcare a legii atunci când au reţinut acest singur motiv de desfiinţare a înscrisurilor succesorale, deoarece au recepţionat pur şi simplu declaraţia de retractare de către martor a depoziţiei sale din faţa notarului public, fără să-i ceară acestuia ori procurorului să facă dovada contrară afirmaţiilor cuprinse în depoziţia dată în faţa notarului public, aşa cum îi obligau prevederile art. 100 alin. (3) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în anul 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care are următorul conţinut pentru cazul în care titularul declaraţiei contestă conformitatea celor consemnate de către notarul public în înscrisul constatator cu ceea ce el a declarat în realitate:

"Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane ".

S-a creat astfel pentru jurisprudenţa instanţelor un precedent periculos, pe baza căruia actele notariale, a căror autoritate este aruncată în derizoriu prin această soluţie, să poată fi desfiinţate oricând de instanţe, pe baza simplei declaraţii de retractare a depoziţiilor de către martorii audiaţi la întocmirea actului sau chiar de către titularul actului autentificat, atunci când interesele declaranţilor sunt altele decât cele de la data când a avut loc autentificarea.

Particularitatea cazului de faţă, judecat de instanţele penale, constă în faptul că soluţia penală s-a întemeiat pe motive de drept civil, nefiind neobişnuită pronunţarea în astfel de situaţii a unor soluţii penale greşite ca urmare a faptului notoriu că judecătorii specializaţi în judecarea cauzelor penale nu au cunoştinţele de drept civil necesare soluţionării unor cauze penale infiltrate de probleme de drept civil mai deosebite. De aceea, instanţele civile trebuie să corecteze greşelile comise de instanţele penale pentru motivele arătate mai sus, în sensul ca în procese civile ulterioare în care se solicită recunoaşterea efectelor unor hotărâri penale evident greşite, pronunţate pe motive de drept civil, să analizeze cu maximă exigenţă respectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru recunoaşterea efectelor unor astfel de hotărâri în cauzele civile

Intimaţii au mai susţinut că faptul că a fost desfiinţat certificatul de calitate succesorală nr. x/2003 emis de notarul public H. nu conduce la întreruperea transmisiunilor succesorale de la defuncta I. până la succesibila J., deoarece legăturile de rudenie dintre succesibila J. şi acea defunctă sunt obiective, ele există indiferent dacă cineva le recunoaşte sau le contestă ori dacă în privinţa lor s-a emis sau nu un certificat constatator.

Succesibila J. a fost repusă în termenul de acceptare a acelei succesiuni, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin formularea, pe baza actelor de stare civilă, a cererii de retrocedare a imobilelor, foste ale proprietarei decedate, I., în temeiul art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege. Potrivit Capitolului 2, punctul 4.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 calitatea de moştenitor a titularului cererii de retrocedare după fostul proprietar decedat se putea dovedi cu actele de stare civilă, iar succesibila J. a formulat cererea de retrocedare pe baza actelor de stare civilă care dovedeau relaţia ei de rudă colaterală de gradul IV cu defuncta I., acte depuse la dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa de retrocedare nr. 657/2006. Faptul că succesibila J. a găsit de cuviinţă să obţină şi un certificat de calitate de moştenitoare după defuncta I. a constituit un exces de probare a relaţiei sale de rudenie cu fosta proprietară decedată, astfel că desfiinţarea acestui certificat după 11 ani de la pronunţarea sentinţei de retrocedare nu constituie un motiv legal pentru desfiinţarea acelei sentinţe.

În concluzie, au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că atât în procesul anterior de revizuire, cât şi în procesul de fond, intimaţii M. şi-au întemeiat calitatea procesuală pe certificatul de calitate de moştenitor desfiinţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât acest certificat reprezintă un înscris pe care s-a întemeiat hotărârea atacată, iar art. 322 pct. 4 C. proc. civ. nu face distincţie între înscrisurile cu valoare probatorie pe fondul cauzei sau înscrisuri cu valoare probatorie pentru calitatea părţilor sau alte excepţii.

A mai arătat că intimaţii au invocat că cererea este nefondată deoarece înscrisul nu ar fi fost declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, dar chiar pasajele citate de aceştia din considerentele celor două hotărâri penale dovedesc faptul că înscrisul a fost desfiinţat în urma comiterii infracţiunii de fals de către notarul public cu prilejul emiterii sale, iar criticile aduse celor două hotărâri penale de către intimaţi sunt inadmisibile în prezenta procedură.

Prin Decizia nr. 179 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii B., C., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad, D., F., E., G. împotriva Deciziei civile nr. 30 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul civil nr. x/2013* şi a obligat revizuentul A. să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., invocând faptul că intimaţii M. şi-au fundamentat calitatea procesuală în dosar nr. x/2013* pe un certificat de calitate de moştenitor care a fost desfiinţat prin hotărâre a judecătorului de camera preliminară pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin respingerea contestaţiilor de către judecătorul de camera preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimaţii B. şi C. au invocat faptul că cererea de revizuire formulată nu este admisibilă întrucât nu îndeplineşte condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 322 pct. 4 C. proc. civ., invocat în prezenta cerere de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;

Deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, prin urmare exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, respectiv art. 322 pct. 1 - 10, iar revizuentul şi-a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Cererea de revizuire pendinte vizează Decizia civilă nr. 30 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul civil nr. x/2013* prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2005, instanţa constatând că testamentul invocat ca act nou, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu este apt să conducă la revizuirea deciziei atacate, pentru că nu îndeplineşte condiţiile de a avea forţă probantă prin el însuşi şi totodată, condiţia de a fi un înscris determinant, apt de a răsturna soluţia definitivă pronunţată în cauză.

Cazul de revizuire invocat în prezentul litigiu condiţionează admisibilitatea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de text, de forţa probantă acordată de instanţa care a soluţionat fondul, înscrisului declarat ulterior fals, prevăzând ca este necesar ca hotărârea sa se fi pronunţat în temeiul acestuia. Aşadar, aşa cum s-a decis în doctrină şi s-a arătat în jurisprudenţă, pentru a fundamenta admiterea cererii de revizuire înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii.

Or, în litigiul anterior de revizuire, instanţa nu şi-a întemeiat soluţia pe certificatul de calitate de moştenitor menţionat de revizuent, ci a reţinut că testamentul invocat ca înscris nou potrivit art. 322 pct. 4 nu îndeplineşte condiţiile de a avea forţă probantă prin el însuşi şi de a fi un înscris determinant.

Susţinerile revizuentului în sensul că certificatul de calitate de moştenitor ar fi fundamentat calitatea procesuală a intimaţilor M. în procesul anterior de revizuire şi, astfel, ar fi îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu pot fi reţinute de instanţă.

Astfel, în primul rând, în cadrul unei cereri de revizuire reglementată de dispoz.art. 322 C. proc. civ. calitate procesuală au părţile litigiului finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită sau succesorii în drepturi ai acestora. Având în vedere că cererea de revizuire pendinte vizează decizia civilă pronunţată într-o altă cerere de revizuire, este evident că părţile procesului anterior de revizuire sunt părţile care au participat în procesul privind fondul raporturilor juridice litigioase, între care s-a stabilit cadrul procesual şi care figurează în hotărâre.

În al doilea rând, problema calităţii procesuale a intimaţilor M. în procesul anterior de revizuire nu a format obiectul judecăţii finalizate prin Decizia civilă nr. 30 din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, astfel încât nu este îndeplinită cerinţa legală ca hotărârea sa se fi pronunţat în temeiul înscrisului invocat de revizuent.

Pentru considerentele arătate mai sus, nu este îndeplinită în speţă cerinţa ca hotărârea atacată cu revizuire să se fi pronunţat în temeiul certificatului de calitate de moştenitor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge cererea de revizuire, constatându-se că nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

În baza art. 326 alin. (1) rap. la art. 274 C. proc. civ. a obligat revizuentul A. să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanţei din dosar.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul A., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 a fost desfiinţat ca fals în dosarul penal nr. x/2016 şi în raport de această desfiinţare intimaţii nu mai justifică calitatea procesuală în cauză.

În mod nelegal instanţa a reţinut că această calitate procesuală a fost dovedită în procesul de fond şi nu se mai impune a fi analizată iar înscrisul invocat nu are caracter determinant.

Înscrisul reprezentat de certificatul de calitate de moştenitor a fost unul determinant în stabilirea calităţi procesuale a intimaţilor astfel că prin desfiinţarea acestuia intimaţii nu mai îşi dovedesc calitatea procesuală.

Unul din motivele pentru care instanţa a respins cererea de revizuire a fost faptul că intimaţii şi-au dezbătut succesiunea de pe urma defunctei I., fiind emis certificatul nr. x/2003, astfel că testamentul din anul 1955 nu are nicio relevanţă.

Revizuirea nu a fost respinsă doar pe considerentul că testamentul nu întruneşte condiţiile legale pentru a produce efecte.

Intimaţii B. şi C. au formulat întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii recursului iar pe fond au solicitat respingerea recursului.

Intimaţii au arătat că recursul a fost declarat la data de 8 ianuarie 2018, iar în raport de data comunicării hotărârii - 14 decembrie 2017 - este tardiv.

Raportat la motivul de recurs şi argumentele invocate în susţinerea acestuia au arătat că instanţa a motivat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată, strict raportat la limitele investirii, respectiv revizuirea unei hotărâri pronunţate tot într-o cerere de revizuire.

Intimaţii au invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 20/6 martie 2018 a Tribunalului Olt şi prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 718/R din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Arad, precum şi a Deciziei nr. 1797 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin hotărârile sus-menţionate s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat calitatea succesibilei J. de moştenitoare legală a defunctei I., iar aceasta în baza actelor de stare civilă şi nu în baza certificatului de calitate de moştenitor.

Intimaţii au depus la dosar şi copia certificatului de calitate succesorală cu nr. x din 19 noiembrie 2017 eliberat de Biroul Notarial L., Statul Israel, însoţit de apostila nr. x din 19 noiembrie 2017 şi au invocat excepţia puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 718/R din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Arad.

Analizând excepţia tardivităţii recursului se constată că aceasta este nefondată.

Decizia recurată a fost comunicată revizuentului la data de 13 decembrie 2017, iar acesta a declarat recurs la data de 29 decembrie 2017 (data poştei), dată în raport de care recursul este declarat în termen.

Analizând decizia recurată şi motivul de recurs aşa cum a fost dezvoltat şi argumentat se constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

Revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 30/2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi prin care s-a respins cererea de revizuire a Deciziei nr. 91/2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, invocând că certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 emis de B.N.P. H. a fost desfiinţat prin hotărârea judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 şi astfel că intimaţii B. şi C. nu mai justifică calitate procesuală pasivă.

Poate fi revizuent orice parte care a figurat în procesul finalizat cu pronunţarea hotărârii ce se atacă, indiferent de poziţia procesuală avută.

În mod excepţional, revizuirea poate fi exercitată şi de alte persoane sau organe cărora legea le conferă legitimare procesuală activă, precum şi de succesorii universali, cu titlu universal, sau cu titlu particular.

Simpla calitate de parte în procesul respectiv nu este suficientă pentru a introduce o cerere de revizuire, cel nemulţumit de hotărâre trebuind să justifice şi un interes, în sensul de folos practic.

În ceea ce priveşte calitatea de intimat în revizuire, întotdeauna aceasta o va avea partea în contradictoriu cu care s-a judecat cauza şi în raport de obiectul şi limitele investirii instanţei.

Calitatea procesuală de intimat este dată de însăşi calitatea de parte în procesul a cărui revizuire se solicită şi căreia îi este favorabilă hotărârea.

Pentru a determina cine este revizuent şi cine este intimat nu trebuie cercetat fondul dreptului, ci numai aspectul procesual prin raportare la obiectul judecăţii şi limitele investirii instanţei.

Determinarea calităţii procesuale a părţilor implică legitimare procesuală.

Legitimarea procesuală implică îndreptăţirea unei persoane de a participa în procesul civil pentru valorificarea unui drept sau de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa.

Legitimarea procesuală nu trebuie confundată cu dreptul subiectiv dedus în justiţie, acesta din urmă fiind o condiţie distinctă necesară pentru admisibilitatea în fond a acţiunii.

Efectul unei cereri de revizuire constă în reinvestirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, deschizând posibilitatea acestei instanţe de a-şi retracta propria hotărâre, judecata făcându-se cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, însă întreaga procedură de judecată are un caracter limitat la motivele de revizuire şi în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Susţinerea revizuentului că certificatul de calitate de moştenitor ar fi fundamentat calitatea procesuală a intimaţilor B. şi C. în procesul anterior de revizuire şi ar fi îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu este fondată.

Calitatea procesuală a părţilor în litigiu a cărui revizuire se cere a fost determinată de natura obiectului judecăţii (revizuire) cadrul procesual fiind strict stabilit de lege la părţile care au participat în procesul a cărui revizuire se solicită.

Ar fi şi ilogic juridic ca o parte să poată sta în judecată pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii şi să nu poată justifica calitate procesuală pasivă (îndreptăţirea de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa) într-o cale extraordinară de atac.

Prima instanţă de revizuire nu şi-a fundamentat soluţia în reţinerea calităţii procesuale pasive a intimaţilor B. şi C. pe certificatul de calitate de moştenitor ci pe dispoziţiile legale care determină în mod strict cadrul procesual al judecării unei cereri de revizuire.

Raportat la temeiul juridic al cererii de revizuire, la argumentele dezvoltate în susţinerea acesteia, se constată că certificatul de moştenitor nr. x/2003 nu a avut relevanţă juridică în stabilirea cadrului procesual.

Stabilirea părţilor litigante în procesul având ca obiect revizuire li a cărei revizuire se solicită în prezentul litigiu s-a făcut prin raportare la părţile litigante în judecata pe fond a pretenţiilor dintre părţi.

Invocarea de către intimaţii M. a excepţiilor autorităţii de lucru judecat, respectiv a puterii de lucru judecat sunt chestiuni care ţin de fondul litigiului dintre părţi şi care nu au relevanţă juridică în prezenta cauză.

Din dezvoltare argumentelor în susţinerea acestor excepţii şi în considerarea celor expuse mai sus se constată că acestea nu reprezintă veritabile excepţii în prezentul cadru procesual ci apărări pe fondul pretenţiilor dintre părţi.

Raportat la aceste considerente urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimaţii B. şi C.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 179 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-revizuent A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2523,60 RON către intimaţii B. şi C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM