Boundary demarcation and fence removal; inadmissibility of cassation appeal against a final appellate court decision

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 28 mai 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună grăniţuirea proprietăţii sale situate în judeţul Prahova, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din data de 25 iulie 1990.

Pe cale reconvenţională, pârâţii au solicitat obligarea reclamantului a le lăsa libera proprietate şi posesie asupra suprafeţei de cca. 7 m.p., acaparată de acesta din proprietatea pârâţilor, acaparare realizată prin construirea gardului improvizat din ţevi şi sârmă, precum şi obligarea reclamantului la desfiinţarea gardului susmenţionat sau abilitarea pârâţilor la a-l desfiinţa pe cheltuiala reclamantului.

Prin încheierea din data de 7 ianuarie 2016, instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. a calificat capătul de cerere de la pct. 4 denumit reconvenţional din cererea reclamantului intitulată întâmpinare-cerere reconvenţională-răspuns la întâmpinare (obligarea pârâţilor să-i restituie cei 7 m.p. de teren diminuându-i cota terenului pe latura de Vest de la 8.50 m.l. la 8.05 m.l.), ca fiind completare la acţiune cu un nou capăt de cerere având ca obiect revendicare. De asemenea, a calificat capătul de cerere de la lit. d) - pct. 8 denumit reconvenţional din cererea reclamantului intitulată completare întâmpinare referitor grăniţuire-cerere reconvenţională (obligarea pârâţilor pe baza Sentinţei civile nr. 1896 din data de 6 mai 1992 la restituirea cheltuielilor şi cu despăgubiri), ca fiind completare la acţiune cu un nou capăt de cerere având ca obiect pretenţii.

Judecătoria Câmpina, prin Sentinţa civilă nr. 2241 din data de 3 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B. şi C. şi a admis în parte cererea reconvenţională precizată formulată de pârâţi.

A dispus grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe aliniamentul B-C-D conform raportului de expertiza topografică şi raportului de expertiză completare întocmite de expert D.

A obligat reclamantul să desfiinţeze ţăruşii metalici de circa 20 - 30 cm edificaţi pe proprietatea pârâţilor pe aliniamentul B-C-D conform raportului de expertiza topografică şi raportului de expertiză completare întocmite de expert D., iar în caz de refuz a abilitat pârâţii să efectueze această lucrare pe cheltuiala reclamantului.

A respins în rest cererea principală şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.

A obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, care a păstrat sentinţa apelată. Prin aceeaşi decizie a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON onorariu avocat.

Împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Prahova, reclamantul a formulat contestaţii în anulare care au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Decizia nr. 800 din data de 12 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Prahova, secţia I civilă. Contestatorul A. a fost obligat la 800 RON cheltuieli de judecată către intimaţi.

Reclamantul a declarat recurs împotriva Deciziilor nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017 şi nr. 800 din data de 12 iunie 2017 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017. Totodată, a fost obligat recurentul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimaţi.

La data de 22 ianuarie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrat recursul promovat de către reclamantul A. care, în cuprinsul cererii, a arătat că a formulat calea de atac împotriva Deciziei civile nr. 254 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, Sentinţei civile nr. 2241 din data de 3 iunie 2016 a Judecătoriei Câmpina, Deciziei civile nr. 800 din data de 12 iunie 2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă şi a Deciziei civile nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 7 martie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reţinut că, în dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, recurentul-reclamant şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a cauzei şi a felului în care au fost administrate probele pe parcursul procesului - ceea ce permite a se concluziona că recursul este îndreptat împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză, respectiv Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că prezenta cale de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă recursului.

Completul 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 8 martie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a litigiului şi prezentând aspecte vizând situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii.

Prin punctul de vedere formulat intimaţii-pârâţi B. şi C. şi-au exprimat acordul cu privire la concluziile raportului întocmit în cauză, apreciind că prezenta cale de atac este inadmisibilă.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, în raport de cele susţinute de recurentul-reclamant prin motivele de recurs, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului întocmit în cauză, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este îndreptată împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţată Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 - ultima hotărâre pronunţată în litigiul pendite.

Prin Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 800 din data de 12 iunie 2017 şi a Deciziei civile nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C. şi a obligat recurentul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimaţi.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., calea extraordinară de atac a recursului se poate exercita împotriva hotărârilor date în apel, celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi împotriva altor hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În raport de aceste prevederi, recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM