Negative jurisdictional conflict resolved: paternity disavowal action proper at claimant’s domicile court, Agnita Court competent.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea în tăgada paternităţii înregistrata pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu B., a solicitat:

- să se constate că este cu neputinţă ca pârâtul să fie tatăl minorei C.;

- să se radieze numele şi prenumele pârâtului din actele de naştere ale minorei, urmând ca minora să poarte numele reclamantei.

În drept au fost invocate prevederile art. 429, 433 C. civ., art. 113 alin. (1) art. 1, 114 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Agnita - secţia generală, prin Sentinţa nr. 324 din 6 octombrie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în materia cererilor privind persoanele, din care face parte şi prezenta cerere de chemare în judecată, competenţa este obligatorie. în consecinţă, s-a arătat că în prezenta cauză competenţa teritorială este de ordine publică.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel," în prezenta cauză, domiciliul pârâtului se află în jud. Constanţa, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Medgidia, ceea ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe şi nu se poate reţine incidenţa art. 108 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtului este cunoscut

S-a mai arătat că nu se poate reţine incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia:

"În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei."

Astfel, din modul de redactare a textului de lege, care este de strictă interpretare, rezultă că acesta se referă numai la cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, şi nu se referă la acte acţiuni privitoare la filiaţie, constituind o normă de protecţie a descendentului care cere stabilire filiaţiei.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate reţine incidenţa art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acesta este incident numai în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, anume în cazul cererilor prevăzute în Titlul 3, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" (art. 104 - 186) al Cărţii I, intitulate "Despre persoane" a C. civ., cereri care se referă la tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc, curatela. Or prezenta cerere nu face parte din cererile prevăzute în art. 104 - 186 C. civ., fiind prevăzută de art. 429, 431 C. civ.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Medgidia.

Prin Sentinţa nr. 106 din 29 ianuarie 2013, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declimat competenţa în favoarea Judecătoriei Agnita. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, reprezintă regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială alternativă, stabilindu-se că în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, în afară de instanţele prevăzute art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă teritorial şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Astfel, în cauzele având ca obiect tăgada paternităţii, conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sub aspectul competenţei teritoriale, competenţa este una alternativă, ceea ce presupune că pe lângă instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului, în cauză reclamanta având reşedinţa în oraşul Agnita, jud. Sibiu.

Instanţa a reţinut că, deşi textul art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. foloseşte sintagma "cererile privitoare la stabilirea filiaţiei", în această categorie intră cererile denumite generic în noul C. civ. "Acţiuni privind filiaţia" (art. 421 - 440 C. civ.,), acţiuni care tind la stabilirea filiaţiei faţă de mama ori faţă de tată, acestea fiind plasate în aceeaşi secţiune denumită "Stabilirea filiaţiei".

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată- tăgadă paternitate - care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziţii derogatorii de la norma generală, s-a constatat că în speţă nu a fost instituită o normă de competenţă exclusivă ci una de competenţă alternativă, reclamanta având posibilitatea de a opta între mai multe instanţe deopotrivă competente, aceasta înţelegând să învestească cu soluţionarea cererii Judecătoria Agnita.

În raport de aceste consideraţii, apreciind că Judecătoria Agnita este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita, instanţa sesizată de către reclamată, în circumscripţia căreia aceasta îşi are domiciliul.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecata a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele;

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care reclamanta contestă paternitatea minorei C. şi solicită să se constate că nu pârâtul este tatăl acesteia, precum şi din temeiul de drept indicat art. 429 C. civ., Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este tăgadă de paternitate.

Temeiul de drept indicat prin cererea de chemare în judecată, anume art. 429 C. civ., este situat la capitolul II Filiaţia, Secţiunea I "Stabilirea filiaţiei", §4. Acţiuni privind filiaţia, IV. Acţiuni privind filiaţia faţă de tatăl din căsătorie - Acţiunea în tăgada paternităţii.

Având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se urmăreşte stabilirea filiaţiei minorei C. precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, rezultă că în prezenta cauză competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantei.

Prin urmare, se pot reţine, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Agnita, care este instanţa de domiciliu a reclamantei, aceasta a ales între cele două instanţe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

Definitivă. .

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM