Territorial competence for provisional measures on children's residence within divorce proceedings: precedence of special divorce rules over general guardianship jurisdiction

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 4 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se stabilească domiciliul minorelor A. şi C. la domiciliul său până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ şi a cererilor accesorii cu privire la minore în dosarul nr. x/2017.

Judecătoria Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 3119 din data de 20 decembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de pârât şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a făcut aplicarea art. 920 şi 998 raportat la art. 126, interpretat per a contrario, art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 915 şi art. 132 C. proc. civ., luând în considerare şi prevederile H.G. nr. 337/1993.

În esenţă, a reţinut că art. 920 C. proc. civ. face trimitere la procedura ordonanţei preşedinţiale, prevăzând că, pe tot timpul procesului, instanţa poate lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Totodată, a constatat că potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în prima instanţă asupra fondului dreptului.

Cum, în speţă, se solicită luarea unei măsuri provizorii până la soluţionarea dosarului având ca obiect principal divorţ, cererea accesorie privind stabilirea locuinţei minorului este în competenţa instanţei prevăzute de art. 915 C. proc. civ., normă de competenţă derogatorie de la dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele C. proc. civ.

A reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, precum şi din susţinerile părţilor rezultă că soţii au locuit în sat Cîrja, oraş Murgeni, judeţul Vaslui, unde îşi are domiciliul şi pârâtul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 5 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 781 din data de 30 martie 2018, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară şi comună, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în materia minori şi familie, în cauzele având drept obiect ordonanţe preşedinţiale - stabilire domiciliu minor, este competentă teritorial, ca instanţă de tutelă, instanţa de la domiciliul actual şi real al minorului, în conformitate cu prevederile art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu referire la art. 265 şi art. 107 C. civ. şi art. 114 C. proc. civ.

Totodată, a apreciat că cererea de ordonanţă preşedinţială nu are caracterul unei cereri incidentale în cadrul procesului de divorţ dintre aceleaşi părţi, iar, în acest context, criteriul de competenţă teritorială relevant în cauză este indicat de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. - reşedinţa persoanelor ocrotite A. şi C. (judeţul Tulcea), competenţa fiind exclusivă şi de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună stabilirea locuinţei minorelor A. şi C. la domiciliul său din judeţul Tulcea, până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ şi a cererilor accesorii cu privire la minore, care fac obiectul dosarului nr. x/2017.

Judecătoria Tulcea, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, prin Sentinţa civilă nr. 905 din data de 13 aprilie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În procedura divorţului art. 920 C. proc. civ. statuează că "instanţa poate lua, pe tot parcursul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Conform art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului.

Atât timp cât a fost formulată o cerere de divorţ, fondul dreptului raportat la obiectul ordonanţei preşedinţiale este reprezentat de cererile accesorii formulate în cadrul acestui proces, iar nu de eventualele cereri ce ar putea fi formulate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul dintre norma generală şi norma specială se rezolvă din perspectiva principiului specialia generalibus derogant, în cauză negăsindu-şi aplicabilitatea norma prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., regăsită în Cartea I, intitulată "Dispoziţii generale", care face trimitere la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, fiind aplicabile prevederile art. 915 şi 919 C. proc. civ., aflate în cartea a VI-a, intitulată "Proceduri speciale", potrivit cărora instanţa învestită cu soluţionarea divorţului se pronunţă şi cu privire la cererea accesorie vizând stabilirea locuinţei minorului.

În speţă, cum în favoarea Judecătoriei Bârlad a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de divorţ şi, astfel, a cererilor accesorii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM