Rectification of material errors in party names via civil registry evidence without adversarial hearing

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale cuprinse în considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 197/A din 15 martie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul menţionării în mod corect a numelui său ca fiind A. şi nu A., cum din eroare a fost trecut, iar a autorului sau ca fiind B., zis B.1 şi nu C. La cerere a anexat copia actelor de stare civilă şi copia Certificatului de moştenitor nr. x/1977.

Prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis cererea reclamantei şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului şi considerentelor Deciziei civile nr. 197 pronunţată de această instanţă la data de 15.03.2017, în Dosarul nr. x/2011, în sensul că a dispus ca numele reclamantei să fie trecut în mod corect ca fiind A., în loc de A., iar numele autorului acesteia să fi menţionat în mod corect ca fiind B., zis C. în loc de B.1.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Parohia Ortodoxă Săpânţa a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, încadrat în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că între considerentele şi dispozitivul încheierii recurate există contradicţie, întrucât instanţa nu a apreciat cererea ca fiind o veritabilă cerere de îndreptare a unei erori materiale, ci a catalogat-o ca fiind "o pretinsă eroare materială" existând astfel o negaţie a caracterului cererii şi încadrarea acesteia la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., fapt ce are drept consecinţă nulitatea încheierii. Mai mult, arată că nulitatea rezidă şi din faptul că, în această faza procesuală care s-a judecat în procedură necontencioasă au fost anexate probe, care nu au putut fi discutate în contradictoriu, întrucât cauza s-a judecat fără citarea părţilor. Recurenta susţine că prin modalitatea de abordare şi soluţionare a cererii, instanţa a încălcat mai multe principii fundamentale ale dreptului, respectiv dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi principiul contradictorialităţii. Mai arată că un alt aspect al contradictorialităţii dintre considerente şi dispozitiv îl reprezenta împrejurarea că prin dispozitivul încheierii recurate se face trimitere la curatorul reclamantei, iar în considerente, la autorul acesteia. Referindu-se la motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală având în vedere că prin admiterea cererii a schimbat cadrul procesual, în acest sens, arată că reclamanta în toate cererile formulate apare sub numele de A. şi nu de A., aceasta declarând că este fiica lui C. şi nu a lui B., zis B.1, aşa cum a solicitat prin cererea formulată. Referitor la actele anexate cererii de îndreptare eroare materială, recurenta arată că potrivit Certificatului de naştere seria x înregistrat sub nr. x din 30.09.1.939, emis pe numele de A., numele mamei apare ca fiind D. şi nu E. în ceea ce priveşte Certificatul de moştenitor nr. x din 21.09.1977, la numele autorului nu este trecut B.1, ci B.2, iar ca moştenitori apar E., G. şi H., nicidecum A.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

În cadrul acestui motiv de recurs, printr-o primă critică, recurenta-pârâtă a invocat nulitatea hotărârii atacate pentru existenţa unei pretinse contradicţii între considerente şi dispozitiv, în sensul că deşi instanţa a apreciat cererea reclamantei ca fiind o pretinsă îndreptare a erorii materiale, negând astfel caracterul şi încadrarea acesteia în art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin dispozitivul încheierii, a admis cererea.

Contrar susţinerii recurentei-pârâte, se constată că nu există contradicţie între considerente şi dispozitiv care să afecteze legalitatea încheierii atacate cu recurs, în contextul în care instanţa nu a reţinut în considerentele încheierii existenţa unei pretinse erori materiale, ci a folosit sintagma de pretinsă eroare materială atunci când a făcut referire la cererea cu care a fost învestită, înainte de a începe examinarea acesteia şi a înscrisurilor ataşate. Curtea de apel, în urma analizei cererii reclamantei, a reţinut că, în raport de actele de stare civilă depuse la dosar, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ., întrucât în cuprinsul Deciziei nr. 197 din 13.03.2017 s-a consemnat în mod greşit numele reclamantei şi a autorului acesteia, eroarea fiind cauzată de faptul că în cererea de apel reclamanta a indicat greşit atât numele său cât şi a autorului sau.

Prin urmare, se constată că instanţa nu a negat caracterul cererii reclamantei şi încadrarea acesteia în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., ci doar în urma examinării ei a reţinut că sunt întrunite condiţiile impuse de dispoziţiile legale menţionate.

În ceea ce priveşte a doua critică din cadrul primului motiv de recurs prin care recurenta susţine că nulitatea încheierii rezidă şi din faptul că instanţa nu a dispus citarea părţilor şi comunicarea înscrisurilor ataşate cererii de îndreptare eroare materială pentru a fi discutate în contradictoriu, de asemenea, se constată că nefondată.

Astfel, potrivit art. 281 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, instanţa se pronunţă prin încheiere, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri."

Aşadar, din dispoziţiile art. 281 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. rezultă că pentru soluţionarea unei asemenea cereri incidentale, citarea părţilor se face numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri. Or, în speţă, instanţa de apel, analizând actele de stare civilă anexate cererii, a apreciat că nu este necesară solicitarea de lămuriri suplimentare părţilor, întrucât pentru îndreptarea erorii materiale cu privire la numele reclamantei şi a autorului acesteia erau suficiente actele de stare civilă anexate cererii din care rezultă clar, că numele reclamantei este A. şi nu A., iar numele autorului acesteia este B., zis B.1 şi nu B.2.

De altfel, se constată că înscrisurile ataşate cererii de îndreptare a erorii materiale, la care recurenta-pârâtă face referire, nu sunt noi, acestea aflându-se la dosarul cauzei .

Ca atare, nu se poate reţine, astfel cum susţine recurenta, că prin necomunicarea înscrisurilor ataşate cererii de îndreptare eroare materială şi soluţionarea cererii fără ca acestea să fie puse în discuţia părţilor, instanţa a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi principiul contradictorialităţii, principii care, raportate la specificul cererii deduse judecăţii se relativizează, având în vedere că nu sunt rezolvate chestiuni noi ori litigioase sau de care părţile nu au avut cunoştinţă; mai mult decât atât, procedura în discuţie se desfăşoară după pronunţarea soluţiei în cauză, în urma una proceduri cu deplina respectare a principiilor invocate.

În ceea ce priveşte ultimul aspect al pretinsei contradicţii între considerente şi dispozitiv, invocat de recurenta-pârâtă, în sensul că prin dispozitivul încheierii recurate se face trimitere la curatorul reclamantei, iar în considerente la autorul acesteia, este de reţinut că această neconcordanţă face parte din categoria erorilor materiale care se pot îndrepta, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, sau de către instanţă din oficiu, conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ. şi nu prin intermediul căii de atac a recursului.

Nici motivul de recurs "încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.

Astfel cum a reţinut instanţa de apei în considerentele încheierii recurate, eroarea materială cu privire la numele reclamantei şi a autorului acesteia, strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 197 din 15.03.2017, a fost cauzată de faptul că reclamanta, în cuprinsul cererii de apel, a indicat în mod greşit atât numele său cât şi al autorului său.

În practica instanţelor de judecată se admite ca cererea de îndreptare a hotărârii în care s-a trecut greşit numele pârtii, se justifică chiar dacă greşeala nu este a instanţei, ci a părţii care a indicat eronat numele şi chiar dacă a trecut mai mult timp de la data greşelii. însă, în acelaşi timp, prin completarea sau modificarea datelor de identificare ale uneia din părţi nu trebuie să se tindă la schimbarea persoanei părţii cu privire la care se cere îndreptarea erorii şi care figurează în cuprinsul sau dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti.

Temeinicia unei cereri de îndreptare a erorilor materiale se stabileşte pe baza probatoriul administrat în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, în cauză, din examinarea înscrisurilor ataşate cererii de îndreptare a erorii materiale, avute în vedere de către instanţa de apel (Certificat de naştere seria x nr. x, Certificat de deces seria x nr. x şi Certificat de moştenitor nr. x/1977), rezultă că numele reclamantei este A., iar al autorului acesteia este B., zis B.1.

Totodată, se constată că acţiunea din Dosarul nr. x/2011, în care a fost pronunţată hotărârea ce s-a solicitat a fi îndreptată, a fost formulată de către reclamanta A. şi că atât sentinţa primei instanţe cât şi toate actele de procedură emise pe parcursul judecaţii o indică pe aceasta în calitate de reclamantă.

Ca atare, nu se poate susţine că prin admiterea cererii reclamantei, curtea de apel a schimbat cadrul procesual, ci, dimpotrivă, îndreptarea erorii materiale a fost făcută cu respectarea art. 281 C. proc. civ., faţă de cadrul procesual al litigiului.

Prin urmare, curtea de apel a respectat, interpretat şi aplicat corect normele legale incidente în cauză şi, analizând dispoziţiile instituţiei îndreptării erorii materiale, a statuat în mod legal că se impune îndreptarea erorii materiale cu privire la numele reclamantei şi al autorului acesteia.

În consecinţă, în raport de argumentele prezentate şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 15 martie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă A., în sumă de 500 RON, cheltuieli efectuate în etapa procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Săpânţa, reprezentată de preot paroh I. împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2011.

Obligă pe recurenta pârâtă Parohia Ortodoxă Săpânţa la plata sumei de 500 RON către intimata reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN