Social insurance pension recalculation appeal ruled inadmissible for lack of jurisdiction over definitive appellate judgments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's cassation appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's decision in force, which had previously affirmed the lower court's dismissal of the pensioner's claim for annulment of administrative pension decisions. The dispute concerned social insurance benefits, specifically the recalculation of a pension and reimbursement of allegedly withheld sums, where the lower courts had already rejected the merits of the claim on procedural grounds of tardiness. The Supreme Court held that the appeal was barred because, under Article XVIII paragraph (2) of Law No. 2/2013, judgments rendered in appeals concerning social insurance and labor law disputes are definitive and not subject to further cassation review pursuant to Article 634(1)(4) of the New Code of Civil Procedure, establishing that no procedural remedy exists beyond those explicitly provided by law for such cases.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Social insurance pension recalculation appeal ruled inadmissible for lack of jurisdiction over definitive appellate judgments: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Constată următoarele:
Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16 martie 2017 reclamanta A. a chemat în judecată intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 95885 din 1 ianuarie 1992 prin care s-a anulat Decizia nr. 95885 din 1 decembrie 1987, anularea deciziei cu acelaşi număr din 28 octombrie 2005, precum şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare prin care să se valorifice toate majorările de pensii aprobate de Guvernul României şi să i se restituie sumele de bani reţinute în mod nelegal.
Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2061 din 19 mai 2017 a admis excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de către intimată şi în consecinţă, a respins contestaţia, ca tardiv formulată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 2429 din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2061 din 19 mai 2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamanta, care a susţinut, în esenţă, că instanţele au soluţionat cauza în raport de dispoziţiile Legii nr. 3/1977 şi al Legii nr. 19/2000, deşi actul normativ aplicabil este Legea nr. 263/2010, în raport de care punctul de pensie ar fi fost mult mai mare.
Mai susţine recurenta că nu i-au fost comunicate deciziile contestate, astfel că în mod greşit s-a apreciat că nu au fost respectate termenele de 30 - 45 zile.
Recurenta solicită admiterea recursului, reactualizarea pensiei şi acordarea sumelor ce i se cuvin ca urmare a acestei recalculări.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 22 ianuarie 2018.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 31 ianuarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
La data de 1 februarie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
La data de 12 februarie 2018 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurentă, prin care aceasta îşi exprimă nemulţumirile sale cu privire la fondul litigiului.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 aprilie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv Decizia nr. 2429 din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2061 din 19 mai 2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de aceasta, având ca obiect anularea deciziei de pensionare.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ. prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.
Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, rezultă că Decizia civilă nr. 2429 din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că, hotărârea Curţii de apel nu este supusă recursului.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 2429 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.
Procesat de GGC - CL