Appeals against garnishment ruling and venue transfer rejected as inadmissible; enforcement upheld.

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa în data de 1 martie 2016, A. a formulat contestaţie la executarea solicitată de executorul judecătoresc B. şi Casa de Pensii Dâmboviţa - dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Pucioasa.

Contestatorul a formulat cerere de strămutare a judecării litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Pucioasa înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 166 din 1 februarie 2017 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, iar cererea a fost trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Ploieşti, care prin Sentinţa nr. 72 din 28 iunie 2017 a respins cererea de strămutare formulată de petentul-contestator.

Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Pucioasa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii C., D. şi BEJ B. şi l-a obligat pe acesta la plata către intimaţi C., D. a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii, contestatorul A. a formulat, la data de 27 martie 2017, apel, prin care a solicitat casarea încheierii apelate pentru motive de nelegalitate.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin Decizia nr. 622 din 21 iunie 2017 a admis excepţia tardivităţii apelului, invocată din oficiu, şi a respins apelul contestatorului A., ca tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă şi a Sentinţei nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs, printr-o unică cerere, contestatorul A., cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat, că intimata C. s-a legitimat procesual, intimatul D. a lipsit de la judecată în toate litigiile derulate între părţi, iar avocatul E. nu a avut un mandat de reprezentare valabil. Totodată, a susţinut că intimaţii s-au folosit de procuri false atât în faza de executare a BEJ "B." cât şi în litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată. Recurentul nu a indicat niciun motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea recursurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a derulat procedura de filtru, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor şi comunicarea raportului, pentru ca părţile să formuleze punctele lor de vedere.

Recurentul A. a formulat un punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursurilor.

Analizând recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4), ce pot fi atacate în condiţiile dreptului comun.

Textul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. se referă la "împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote - părţi sau în devălmăşie (...), la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare", iar textul art. 715 alin. (4) vizează "(...) contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit (...)".

În speţă, recurentul a formulat contestaţie la executarea prin care a fost somat să plătească suma de 1.400 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, l-a care a fost obligat prin Decizia nr. 557 din 5 august 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, rămasă irevocabilă. Pentru aceasta s-a dispus înfiinţarea popririi la Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, iar recurentul a considerat că nu le datorează, sens în care a formulat contestaţie în anulare a Deciziei nr. 557 din 5 august 2015 a Curţii de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, nu sunt incidente speţei excepţiile stabilite de art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) C. proc. civ.

Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că Decizia civilă nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Înalta Curte reţine că art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.

Prin urmare, nici hotărârea prin care a fost soluţionată cererea de strămutare nu poate fi atacată pe calea apelului sau recursului, astfel încât, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 622 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 72 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL