Disciplinary sanction annulment upheld as employer's appeal declared perempted for untimely resumption motion.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision that declared the defendant's appeal against a first-instance labor ruling (which had annulled a disciplinary sanction) as perempted. The underlying dispute began with the employee's challenge to a disciplinary sanction under Article 248(1)(e) of the Labor Code (Law No. 53/2003), which the trial court had found void. After the defendant's appeal was suspended for the parties' failure to appear, the defendant filed a motion to resume proceedings more than six months later; the Court of Appeal then held the appeal perempted under Article 416(1) of the Civil Procedure Code. The High Court affirmed this result, reasoning that because the defendant's motion to resume was filed after the six-month peremption period had lapsed, the suspension due to the parties' absence had triggered the peremption clock, making the appeal perempted as a matter of law. The defendant was ordered to pay 1,000 RON in costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, art. 411 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 pct. 1 C. proc. civ; Disciplinary sanction annulment upheld as employer's appeal declared perempted for untimely resumption motion: The underlying dispute began with the employee's challenge to a disciplinary sanction under Article 248(1)(e) of the Labor Code (Law No. 53/2003), which the trial court had found void. After the defendant's appeal was suspended for the parties' failure to appear, the defendant filed a motion to resume proceedings more than six months later; the Court of Appeal then held the appeal perempted under Article 416(1) of the Civil Procedure Code. The High Court affirmed this result, reasoning that because the defendant's motion to resume was filed after the six-month peremption period had lapsed, the suspension due to the parties' absence had triggered the peremption clock, making the appeal perempted as a matter of law. The defendant was ordered to pay 1,000 RON in costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for obliging the losing party to pay the winning party's litigation costs, applied in the dispositive regarding the costs order.
Full text
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 4 mai 2016, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 43 din 4.04.2016 emisă de pârâtul B., solicitând instanţei să dispună anularea acestei decizii de sancţionare disciplinară conform art. 248 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 655 din 7 noiembrie 2016 a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare nr. 43 din 4.04.2016 emisă de pârâtul B.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B. cu a cărui soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Craiova.
Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea cauzei pentru lipsa de la dezbateri a părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În urma verificărilor administrative, prin referatul grefei curţii de apel din 28.08.2017, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la data de 12.09.2017, părţile fiind citate în acest sens.
La data de 30 august 2017, pârâtul a formulat cerere de reluare a judecăţii după suspendarea cauzei, arătând că dintr-o eroare nu a transmis instanţei în data de 21 februarie 2017 cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului său - consilierul juridic C. - aflată în acea perioadă în concediu de odihnă.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a constatat perimat apelul declarat de pârât, constatând că de la data încheierii de suspendare cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părţii.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat cerere de recurs cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.
Recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a luat în considerare cererea pe care a formulat-o la data de 30.08.2017, prin care a solicitat reluarea dezbaterilor după suspendarea judecăţii. A susţinut că prin această cerere cursul perimării a fost întrerupt, şi, prin urmare, decizia atacată nu este legală.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a derulat procedura de filtru, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului şi comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere la raport.
Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul formulat de pârât şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru judecarea pe fond.
Analizând recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.
Dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.
Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă, înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât s-a aflat într-o culpă procesuală întrucât a formulat cu întârziere cerere de reluare a judecăţii, la data de 30 august 2017, peste termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţii interesate în continuarea activităţii judiciare, timp de 6 luni socotite de la data suspendării judecării cauzei, prin încheierea din 21 februarie 2017.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Întrucât prin respingerea recursului, recurentul a căzut în pretenţii faţă de intimata-reclamantă A., cererea acesteia din urmă de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată şi va fi admisă pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, recurentul va fi obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1000 de RON cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.
Procesat de GGC - NN