Matrimonial partition revision inadmissible; conflicting decisions within same case insufficient.

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6238 din 14 octombrie 2003 pronunţată în dosar nr. x/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea principală formulată de reclamanta pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul reclamant B., a admis în parte cererea reconvenţională formulată de acesta din urmă, iar pe cale de consecinţă a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la data de 21.04.1994, din culpă comună, a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "X", dispunând, totodată, disjungerea capătului de cerere având ca obiect "partaj bunuri comune", solicitat în cadrul cererii reconvenţionale formulate de pârâtul reclamant B.

Pentru soluţionarea cererii de partaj bunuri comune formulată de pârâtul reclamant B., devenit reclamant după disjungere, a fost format dosarul nr. x/2003, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 30 octombrie 2003.

La termenul de judecată din data de 22 decembrie 2004, reclamantul B. a chemat în judecată, în temeiul art. 57 C. proc. civ., pe numitele C. şi D., în calitate de coproprietare ale imobilului din Bucureşti, şi, respectiv E. şi F., în calitate de coproprietare asupra imobilului din localitatea Govora, în vedere soluţionării pretenţiilor reclamantului privind dreptul de creanţă pentru îmbunătăţirile aduse celor două imobile sus-menţionate.

La termenul de judecată din data de 9 martie 2005, instanţa a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată a altor persoane.

La termenul de judecată din data de 13 aprilie 2005, au fost depuse la dosar două cereri reconvenţionale, respectiv cererea prin care reclamantele reconvenţional A., D. şi C. au solicitat evacuarea reclamantului pârât reconvenţional din imobilul situat în mun. Bucureşti; cererea reconvenţională prin care pârâta reclamantă reconvenţional A. a solicitat compunerea masei partajabile, cu îmbunătăţirile aduse în timpul căsătoriei părţilor la imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului pârât, situat în Snagov.

Prin Sentinţa civilă nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunţată în dosar nr. x/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis în parte acţiunea principală, precizată şi completată, formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele A., D., C., E. şi F., a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta A. şi, reluând soluţia dată prin încheierea de admitere în principiu, a dispus ieşirea din indiviziune după cum urmează: a atribuit reclamantului autoturismul X., cu număr de înmatriculare x, în valoare totală de 13.812 RON; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte de 6.906 RON, reprezentând cota de ½ din acest autoturism; a constatat că reclamantul are drept de creanţă la imobilul din Bucureşti, în valoare de 116.600 Euro, proprietatea pârâtei, reprezentând cota de ½ din valoarea totală a lucrărilor executate la acest imobil în valoare de 232.200 Euro, realizate de către reclamant şi de către pârâtă în cote egale de 50%, în timpul concubinajului şi în timpul căsătoriei; a obligat pârâta A. la plata acestei sume de 116.600 Euro, în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, către reclamant; a constatat că reclamantul are un drept de creanţă în valoare de 52.930,50 Euro, reprezentând lucrările în valoare totală de 105.861 Euro executate la imobilul din Predeal, jud.

Braşov, proprietatea pârâtei; a obligat pârâta A. la plata sultei de 52.930,50 Euro, în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, către reclamant; a constatat că reclamantul are un drept de creanţă de 1.064 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilul din localitatea Govora, jud. Vâlcea, în valoarea totală de 2.128 Euro, proprietatea intervenienţilor; a obligat pârâtele A., E. şi F., la plata sumei sultei de 1.064 Euro, în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, către reclamant; a constatat că pârâta are un drept de creanţă în valoare de 1.118 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilul din sat Ghermăneşti, proprietatea reclamantului, în valoare totală de 2.236 Euro; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.118 Euro, în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plăţii; a omologat raportul de expertiză auto întocmit de expert G.

şi a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert H.; a respins cererea reclamantului privind acordarea dreptului de retenţie asupra imobilului din Bucureşti şi cererea de recunoaştere în favoarea reclamantului a dreptului de superficie asupra imobilului din Predeal; a admis cererea formulată de pârâtele reclamante A., D., C. privind evacuarea reclamantului din imobilul sus-menţionat; a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2005 şi a Sentinţei civile nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosar nr. x/2003, au declarat apel reclamantul pârât B., precum şi pârâta reclamantă A.

Prin Decizia civilă nr. 398 din 14 aprilie 2011 pronunţată în dosar nr. x/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că: a înlăturat constatarea că părţile au avut o perioadă de concubinaj începând cu luna aprilie 1992 şi până la data căsătoriei din 1994, precum şi constatarea că în această perioadă părţile au avut o contribuţie de 50% fiecare la dobândirea bunurilor; a constatat că autoturismul marca X, cu număr de înmatriculare x atribuit reclamantului B. prin sentinţă are o valoare de 27.523 RON; a obligat reclamantul la plata către pârâta A. a unei sulte de 13.761,50 RON, reprezentând cota de ½ din valoarea acestui autoturism; a constatat că pârâta A. şi-a însuşit suma de 2537,74 Euro, reţinută în masa bunurilor comune; a obligat pârâta la plata sumei de 1.268,87 Euro către reclamant, reprezentând cota de ½ din suma sus-menţionată; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; au fost compensate în totalitate între părţi cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva deciziei civile sus-menţionate au declarat recurs apelantul reclamant pârât B. şi apelanta pârâtă reclamantă A., iar prin Decizia civilă nr. 890 din 15 mai 2012 pronunţată în dosar nr. x/2003 (108/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursurile, a casat decizia civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 23 octombrie 2012, sub număr de dosar nr. x/2003*.

Prin Decizia civilă nr. 715/A din 26 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant pârât B. şi apelul formulat de apelanta pârâtă reclamantă A., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2005 şi a Sentinţei civile nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C. şi D., F. şi I., decedată, reprezentată prin moştenitor A.; a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa civilă apelate, în sensul că a înlăturat constatarea din hotărârile sus-menţionate că părţile au avut o perioadă de concubinaj şi că în perioada concubinajului părţile au avut o cotă parte de contribuţie de 50% fiecare la realizarea bunurilor; a constatat că părţile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote egale de contribuţie, următoarele bunuri: imobilul construcţie situat în oraşul Predeal, jud.

Braşov - 2.032.000 RON; sumele de 5.890,80 RON şi 1.600 USD, reprezentând chirii pentru imobilul sus-menţionat; drept de creanţă reprezentat de contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din localitatea Govora, jud. Vâlcea - 2.128 Euro; drept de creanţă reprezentat de contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din localitatea Snagov, jud. Ilfov - 2.236 Euro; autoturismul X verde metalizat; suma de 2.537,74 Euro, economii comune însuşite de pârâta reclamantă A.; a dispus sistarea stări de devălmăşie asupra bunurilor comune sus-menţionate, prin formarea a două loturi şi atribuirea lor după cum urmează: lotul I a fost atribuit reclamantului pârât şi este format din: drept de creanţă reprezentat de contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din localitatea Snagov, jud.

Ilfov - 2.236 Euro; autoturismul X - 27.523 Ron; lotul II a fost atribuit pârâtei reclamante A. şi se compune din: imobilul construcţie situat în oraşul Predeal, jud. Braşov - 2.032.000 RON; sumele de 5.890,80 RON şi 1.600 USD, reprezentând chirii pentru imobilul sus-menţionat; drept de creanţă reprezentat de contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului din localitatea Govora, jud. Vâlcea - 2.128 Euro; suma de 2.537,74 Euro, economii comune însuşite de pârâta reclamantă. În vederea egalizării loturilor, a fost obligată pârâta reclamantă A. să plătească reclamantului pârât suma de 1.214,87 Euro, 800 USD şi 1.005.183,90 RON, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunţării prezentei decizii.

În baza art. 246 C. proc. civ. a luat act că reclamantul pârât a renunţat la judecata capătului de cerere privind recunoaşterea unui drept de superficie asupra terenului din oraşul Predeal, jud. Braşov. S-a constatat că reclamantul pârât are un drept de creanţă în cuantum de 3.547.864 RON, reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie utilizate la imobilul din Bucureşti, în perioada aprilie 1992 - până la căsătorie. Au fost obligate pârâtele A., C. şi D. să plătească reclamantului următoarele sume: pârâta A. - 2.217.415 RON; pârâtele C.

şi D. - câte 6.608.974,50 RON fiecare. Au fost menţinute restul dispoziţiilor din încheierea de admitere în principiu şi sentinţa apelate, respectiv: admiterea în parte a acţiunii principale şi admiterea în parte a cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă A.; respingerea acţiunii principale în ceea ce priveşte recunoaşterea unui drept de retenţie pentru reclamantul pârât asupra imobilului din Bucureşti; admiterea cererii reconvenţionale formulate de pârâtele reclamante A., C. şi D. privind evacuarea reclamantului pârât din imobilul din Bucureşti; compensarea în tot a cheltuielilor de judecată la fond; s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată din apel.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă sub număr x/299/2003*, la data de 27 septembrie 2013, apelanta pârâtă A. şi intimatele pârâte D. şi C. au solicitat să se dispună completarea Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, precum şi îndreptarea greşelii materiale din decizia civilă sus-menţionată.

Prin Decizia civilă nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de completare a Deciziei nr. 715A din 26 iunie 2013, ca nefondată; a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, iar pe cale de consecinţă a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva deciziilor civile nr. 715/A din 26 iunie 2013 şi nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013 a formulat recurs pârâta A.

Prin Decizia civilă nr. 1106 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursul declarat de recurenta pârâtă A., a casat Decizia civilă recurată nr. 715 din 26 iunie 2013, în parte şi Decizia civilă nr. 1057 A din 22 noiembrie 2013, în tot şi a reţinut spre rejudecare cauza în ceea ce priveşte dreptul de creanţă reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie pentru imobilul din Bucureşti, şi obligaţia corelativă de plată; a menţinut restul dispoziţiilor Deciziei nr. 715 din 26 iunie 2013.

În rejudecare, în urma casării cu reţinere în tot a Deciziei civile nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013 şi respectiv în parte a Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 571 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că dreptul de creanţă cuvenit reclamantului pârât B., reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii utilizate la imobilul din Bucureşti, în perioada aprilie 1992 - până la căsătorie are un cuantum de 110.427 RON; a obligat pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume; pârâta-reclamantă A. - suma de 69.016,8 RON, iar celelalte pârâte C. şi D. câte 20.705 RON fiecare; a respins cererea de completare şi de îndreptare a Deciziei civile nr. 715 A din 26 iunie 2013 ca rămasă fără obiect; a obligat intimatul-reclamant la 28.297,26 RON cheltuieli de judecată în prezenta fază procesuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul B.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică deciziilor civile nr. 715A din 26 iunie 2013 şi 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Revizuentul susţine că există discrepanţe între expertizele efectuate în cauză, iar în hotărârile invocate ca potrivnice s-au stabilit sume diferite ce urmează a fi plătite de intimate cu titlu de sultă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 decembrie 2017.

Intimatele A., C. şi J. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

La termenul din 19 aprilie 2018, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate şi pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Faţă de cererea formulată şi de motivele invocate, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, revizuentul susţine că decizia a cărei anulare o solicită, respectiv Decizia civilă nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este potrivnică deciziilor civile nr. 715A din 26 iunie 2013 şi 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Decizia civilă nr. 715A din 26 iunie 2013 a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, în al doilea ciclu procesual, urmare rejudecării fondului, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 890 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar prin Decizia civilă nr. 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost soluţionată cererea de completare a Deciziei nr. 715A din 26 iunie 2013, în sensul respingerii acesteia.

Rezultă că, cele trei hotărâri invocate ca pretins potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite, primele două, în apel, iar hotărârea a cărei revizuire se cere în recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din această situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri, atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiţiei ca aceasta să fie dată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorităţii lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.

Prin sintagma "aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiei triplei identităţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat al celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Textul nu este aplicabil dacă prin hotărârile invocate nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în faze sau cicluri procesuale diferite.

Aceasta deoarece în cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

În speţă, se constată că soluţiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeaşi cauză, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, cele trei hotărâri pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi deciziile nr. 715A din 26 iunie 2013 şi 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, invocate ca pretins potrivnice, au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în faze procesuale diferite, respectiv apel şi recurs.

Aşa fiind, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluţiile atacate ca fiind contradictorii fiind date în aceeaşi cauză în două cicluri procesuale.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de revizuentul B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL