Cassation inadmissibility of court decision on deadline restoration in labor revision proceedings

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 19 decembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând plata unor daune materiale de 70,000 RON, recalcularea pachetului social la valoarea de 52 salarii brute şi nu la valoarea de 52 salarii de bază, restituirea CAS de 10,5% care depăşeşte 5 salarii medii brute pe anul 2010, restituirea sumei de 585 RON reprezentând ajutorul de şomaj în procent de 0,5%, eliberarea unei noi adeverinţe privind grupa a II-a de muncă cu indicarea corectă a poziţiei din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990, reconstituirea sporului de noapte în perioada în care arhiva a fost distrusă, încadrarea sa în funcţia de DEDL în condiţii deosebite din data de 1 aprilie 2001 până la data de 1 august 2009 când a fost trecut în compartimentul PRAM şi eliberarea unei adeverinţe în acest sens, aşa cum a cerut prin cererea precizatoare din data de 4 martie 2014.

Prin Sentinţa nr. 139/2015/LM AS din 31 martie 2015, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA.

Prin Decizia nr. 4419/2015 din 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 139/2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă.

Prin Decizia nr. 3026/2017 din 17 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4419/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 9 iunie 2017, revizuentul A. a solicitat repunerea în termen pentru promovarea revizuirii Deciziei nr. 4419/2015 din 16 noiembrie 2015, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea cererii petentul a arătat că, datorită unor cauze justificate şi care nu-i sunt imputabile, a fost în imposibilitatea obiectivă de a exercita calea extraordinară a revizuirii Deciziei civile nr. 4419 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Decizia nr. 4603/2017 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a anulat, ca tardiv formulată, cererea de repunere în termen a exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata SC B. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, petentul A., solicitând admiterea cererii şi repunerea în termenul de formulare a revizuirii în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte constată că notele scrise intitulate "cerere incidentală", depuse de recurentul-reclamant la data de 26 martie 2018, conţin susţineri şi apărări privind fondul pricinii, ce nu pot fi primite şi analizate în această fază procesuală, când instanţa verifică exclusiv admisibilitatea căii de atac.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, această regulă având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "În acest scop, partea va îndeplini actul, de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Aşadar, dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. reglementează procedura repunerii în termen, hotărârea prin care instanţa de judecată a soluţionat o astfel de cerere nefiind susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac, potrivit textului legal redat.

Textele procedurale enunţate configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Faţă de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 4603/2017 din data de 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4603/2017 din data de 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 art. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT