Jurisdictional conflict in succession-based partition of marital property: competence of decedent’s last domicile versus location of immovable

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 20 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Macea solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate succesiunea vacantă de pe urma defunctului B., decedat la data de 12 decembrie 2000; să se constate încetarea comunităţii de bunuri a soţilor prin decesul unuia dintre soţi - B.; să se constate calitatea de bunuri proprii ale reclamantei a imobilelor înscrise în CF x Macea, nr. top x şi CF x Macea, nr. top x şi să se dispună OCPI Arad efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1135, art. 1138, art. 355 alin. (3), art. 340 lit. g) şi art. 907 C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 3724 din 7 septembrie 2017, Judecătoria Arad şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Arad a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect principal dezbaterea succesiunii după defunctul B., care, potrivit susţinerilor reclamantei, ar fi vacantă aşa încât, în raport de art. 118 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze acţiunea este instanţa din circumscripţia teritorială a celui din urmă domiciliu al defunctului, şi anume Judecătoria Negreşti-Oaş.

Judecătoria Negreşti-Oaş, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 99 din 31 ianuarie 2018, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Arad şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., l-a trimis, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Negreşti-Oaş a reţinut că obiectul principal al acţiunii deduse judecăţii este o acţiune privind încetarea comunităţii de bunuri a soţilor, reclamanta invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 355 alin. (3) C. civ. şi că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba despre o cerere de împărţeală judiciară a unui imobil, cerere care se introduce la instanţa în a cărei rază teritorială este situat imobilul, cu excepţia cazului în care indiviziunea rezultă din succesiune. Cum în cauza dedusă judecăţii imobilul se află în jud. Arad, iar indiviziunea nu rezultă din succesiune, ci din comunitatea de bunuri comune a soţilor, Judecătoria Arad este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş, competenţa de soluţionare a acţiunii pentru considerentele care succed.

Prioritar, trebuie reţinut că, în considerarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, instanţa nu e ţinută în stabilirea competenţei de temeiul juridic, invocat formai de parte, ci determinarea competenţei urmează se face după calificarea acţiunii deduse judecăţii în raport de cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

În speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit ca urmare a calificării diferite pe care cele două instanţe - Judecătoria Arad şi Judecătoria Negreşti-Oaş - au dat-o acţiunii reclamantei.

Astfel, în timp de Judecătoria Arad a calificat acţiunea ca o cerere privitoare la moştenire, care atrage competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a celui din urmă domiciliu al defunctului. Judecătoria Negreşti-Oaş a calificat acţiunea ca o cerere de împărţeală judiciară, care atrage incidenţa art. 117 alin. (3) C. proc. civ., motivând că indiviziunea nu rezultă din succesiune, ci din comunitatea de bunuri comune a soţilor.

Cauza acţiunii reclamantei asupra căreia instanţa a fost chemată să se pronunţe - prin cauza acţiunii înţelegându-se scopul spre care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără, scop explicat prin împrejurările şi motivele speciale care au determinat partea să acţioneze - este aceea de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se constate că imobilele înscrise în CF x Macea, nr. top x şi CF x Macea, nr. top x sunt bunuri ale sale proprii întrucât le-a cumpărat prin contribuţie exclusivă, în timpul căsătoriei şi, deşi era despărţită în fapt de soţ încă din anul 1964, aceste imobile, în virtutea legii, au dobândit caracterul de bunuri comune, făcând parte din moştenirea rămasă de pe urma defunctului soţ.

Reclamanta a invocat, ca temei de drept, art. 1135. alin. (1) C. civ. ("Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea este vacantă") şi art. 1138 C. civ., ("Moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat") şi art. 355 alin. 3 C. civ. ("Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat").

Cu privire la temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt de reţinut următoarele:

Procedura moştenirii vacante este reglementată de art. 1135 - 1139 C. civ., constatarea moştenirii vacante şi intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de către comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii având loc de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la moştenire ori, ia împlinirea termenului prevăzut la art. 1137 C. civ., dacă niciun moştenitor nu este cunoscut, moştenirea dobândindu-se retroactiv de la data deschiderii sale,

Or, prin demersul său judiciar, reclamanta solicită recunoaşterea calităţii de bunuri proprii ale imobilelor menţionate în acţiune tocmai în considerarea calităţii sale de moştenitoare, ca soţie supravieţuitoare după defunct, chiar dacă nu susţine aceasta expres şi explicit prin cererea de chemare în judecată, neputându-se reţine că, în speţă, ar fi vorba despre o cerere de împărţeală judiciară întemeiată pe dispoziţiile art. 355 alin. (3) C. civ. - care fac vorbire, pe de o parte, de soţul supravieţuitor iar, pe de altă parte, de moştenitorii soţului decedat -, câtă vreme din actele şi lucrările dosarului nu reiese că pârâta este moştenitoarea succesiunii pretins vacante.

Dar, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect şi acţiunea ar putea fi calificată ca o cerere de împărţeală judiciară, este în afara oricărui dubiu că, în speţă, fiind vorba despre o indiviziune ce rezultă din succesiune - ca urmare a decesului unuia dintre soţi -, devenind operantă excepţia prevăzută de art. 117 C. proc. civ. alin. (3) C. proc. civ., în sensul că, numai în ipoteza în care indiviziunea nu rezultă din succesiune competenţa în ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare ia imobile aparţine instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Având în vedere considerentele expuse, soluţionarea cererii de chemare în judecată a cărei cauză este sistarea indiviziunii succesorale, formulată de reclamantă, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului soţ - chiar şi din perspectiva calificării acţiunii ca o cerere de împărţeală judiciară ce rezultă din succesiune - aparţine Judecătoriei Negreşti-Oaş, ca instanţa în a cărei circumscripţie teritorială, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, se află ultimul domiciliu al defunctului B., şi anume comuna Turţ, jud. Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Macea având ca obiect "succesiune", în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT